MEDITATII CRESTINE ZILNICE( contra somnului spiritual)

03 Ianuarie

Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si în ziua aceia, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii si în rugaciuni. Fapte 2:41-42

Crestinii din prima biserica erau dedicati pentru studiul Cuvântului, partasia frateasca, frângerea pâinii si rugaciunii. Ei împlineau toate aceste lucruri cu staruinta. Întâlnirile lor nu se rezumau numai la slujbele de la Templu, ci continuau si cu partasia din sânul familiilor.

Într-un Buletin Duminical al unei biserici , am citit ca membri comitetului de evanghelizare au trecut o lista cu 25 de nume ale celor ce nu mai veneau la biserica, hotarând sa-i sune la telefon pentru a afla care este cauza ce i-a determinat sa rupa legatura cu biserica. Desi initiativa acestui comitet este de laudat, ei n-au facut tot ceea ce trebuia, pentru ca cei plecati sa fie readusi în partasia bisericii.

Cele 25 de nume trebuiau sa figureze nu numai într-o carte de telefon, ci si pe lista de rugaciune a bisericii. Iar toti cei plecati, trebuiau vizitati la casele lor, pentru ca în acest fel membri bisericii sanatosi spiritual sa redeschida usa spre partasie si sa construiasca un pod pentru refacerea legaturilor rupte. De foarte multe ori si noi asteptam ca oamenii sa vina, în loc ca noi sa ne ducem si sa-i întâlnim în locul unde ei sunt. Însusi Domnul Isus ne-a poruncit sa mergem în toata lumea si sa facem ucenici din toate neamurile. De aceea sa începem acest an, cautându-i mai întâi pe cei plecati dintre noi, pentru ca apoi într-o strânsa partasie sa-i cautam si pe cei pierduti în mijlocul lumii.

La sfârsitul celui de-al II-lea razboi Mondial, Robert Woodruff, presedintele companiei Coca Cola a facut cunoscut unui ziar urmatoarea declaratie: Doresc ca în timpul generatiei mele, toti locuitorii acestei lumi sa guste macar o singura data Coca Cola!

Astazi, aceasta bautura racoritoare se vinde începând cu S.U.A. pâna în deserturile Africane, în China sau în îndepartata Rusie. Compania Coca Cola a reusit un asa succes deoarece Woodruth a fost foarte hotarât în planurile lui si-a reusit sa-i motiveze pe toti ceilalti angajati si colaboratori sa lucreze în unitate, pentru împlinirea aceleiasi vizuni. Asemenea acelor angajati si noi trebuie sa descoperim viziunea pe care Dumnezeu o are asupra acestei lumi, apoi sa pasim în afara bisericii, lucrând în unitate, pentru a face cunoscut Împaratia Lui Dumnezeu si planurile Lui pâna la marginile lumii.

Compania Coca Cola a reusit acest succes într-o singura generatie. De câte generatii am avea noi nevoie pentru ca fiecare persoana din aceasta lume sa guste din dulceata Cuvântului lui Dumnezeu? Faptul ca ei au reusit, este pentru noi o mare provocare care sa ne determine în a vesti Evanghelia cu mai mult curaj, stiind ca de fapt nu mergem singuri, ci suntem însotiti de puterea si ajutorul Duhului Sfânt.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; Iti multumesc pentru cei pe care i-ai folosit ca Evanghelia harului sa ajunga pâna la mine. Ajuta-ma ca în acest an sa fiu la dispozitia Ta cu tot ce am, pentru ca sa pot lucra împreuna cu toti ceilalti credinciosi la înaintarea Împaratiei Tale. Amin.

04 Ianuarie



De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu , si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Romani 8:28

Sotiei binecunoscutului pastor Peter Marshal, autoare a mai multor carti crestine, în urma unui control de rutina, i sa comunicat ca este infectata cu tuberculoza. Acest anunt a rascolit-o profund, mai ales ca doctorii i-au recomandat sa stea în pat 24 de ore pe zi. Din acel moment pentru Catherine a început asteptarea.

În cartea care a scris-o povestind aceasta experienta intitulata :Dincolo de noi însine, ea a povestit ca dupa 15 luni de stat la pat, a slabit aproape 20 de kg, dar cu toate acestea situatia sanatatii ei nu s-a îmbunatatit cu nimic. Masura infectiei era la fel ca la început. Desi au fost consultati si alti doctori, acestia au avut aceiasi recomandare :odihna la pat!

Când Chaterine a întrebat pentru cât timp, acestia au raspuns ca nu au nici o idee ! Scriind despre cei trei ani petrecuti în pat, ani care i s-au parut fara sfârsit, Catherine a marturisit ca în aceasta vreme s-a întrebat mereu si mereu: de ce tocmai eu ?" De ce trebuie sa stau în pat zi dupa zi, luna dupa luna si an dupa an ? De ce oare doctorii nu pot face nimic în cazul meu?

Cu toate ca n-a gasit nici un raspuns la aceste întrebari, în timpul suferintelor prin care a trecut în aceasta vreme de lunga asteptare, Chaterine a învatat cea mai importanta lectie spirituala. A înteles ca în viata nu sunt scurtaturi prin care sa ajungi mai repede la ceea ce ti-ai propus, ci trebuie sa urmezi întreg drumul pe care Dumnezeu ti l-a trasat.

Întelegând ca Dumnezeu este în control si asupra situatiei prin care ea trece, a transformat acele zile si nopti de asteptare într-o vreme de cercetare personala si de pocainta profunda. În acest fel ea si-a predat viata lui Dumnezeu în întregime, ajungând sa traiasca clipe înaltatoare de partasie cu Domnul. Dupa aceste experiente, ea a început sa scrie si sa povesteasca tuturor prin ceea ce a trecut, ajutându-i si pe altii sa descopere voia lui Dumnezeu pentru ei.

Prin cartile pe care le-a scris în aceasta perioada de asteptare, ea a atins multe inimi, încurajându-i în mod deosebit pe cei ce treceau prin aceleasi necazuri. În toata aceasta perioada credinta ei în vindecare a devenit tot mai puternica. Desi la început radiografiile nu aratau nici un progres, la sfârsitul celor trei ani de suferinta, la utima analiza, medicii au declarat-o sanatoasa, pentru ca toate urmele bolii disparusera.

Dupa ce a trecut prin cea mai grea perioada din viata ei, Chaterine a marturisit ca vremea de durere i-a adus o întarire a credintei si chiar daca nu si-a putut parasi vreme de trei ani patul de suferinta, Dumnezeu a folosit-o ca prin cartile pe care le-a scris sa ajunga la oameni la care n-ar fi ajuns, chiar daca ar fi putut sa mearga. Acest succes a fost cauzat de faptul ca în vremea de suferinta, a ramas încrezatoare în Dumnezeu si a împlinit cu credinciosie ceea ce Dumnezeu i-a încredintat sa faca.

Se poate ca în anul pe care îl începem sa trecem prin situatii despre care nici noi sa nu gasim nici o explicatie. Ramânând însa încrezatori în Dumnezeu si slujindu-L în ascultare deplina, la sfârsitul acestor încercari, vom descoperi raspunsul care ne va ajuta sa întelegem ca de fapt toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; desi nu cunosc tot ceea ce mi-as dori sa stiu si nu-mi plac chiar toate lucrurile care mi se întâmpla, ajuta-ma sa ma încred în Tine si sa Te slujesc cu credinciosie stiind ca tot ceea ce-i mai bun, voi primi la urma . Amin.

05 Ianuarie

Caci dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. Romani 5:19

Sotia marelui predicator Billy Graham, a povestit o întâmplare amuzanta pe care a trait-o în timpul unei vizite în Europa. În timp ce sotul ei si Grady Wilson, unul dintre membri echipei de evanghelizare, au plecat spre Moscova, ea a ramas în Paris împreuna cu sotia lui Grady, în grija unui bun prieten.

Ultimile cuvinte pe care le-a rostit dr. Billy Graham, înainte de a se desparti de sotia sa pe aeroport, au fost : draga; sa nu cumva sa mergi la cumparaturi!

Ruth, sotia dr.Billy Graham si Wilma, sotia lui Grady, au asteptat însa numai sa vada avionul ridicându-se în aer si au si intrat în primul magazin de artizanat. În acest magazin, Wilma a gasit mai multe maruntisuri pe care nu s-a putut abtine sa nu le cumpere. Printre acestea a fost si o calimara , împodobita cu figurine de argint. Ruth însa a gasit un tablou micut , înramat cu o rama deosebita al carui pret dupa rata de schimb din acea zi nu depasea 10 dolari.

Dupa ce le-au cumparat, au mers la hotelul unde trebuiau sa ramâna peste noapte si n-au rezistat sa nu desfaca ambalajele în care erau împachetate si sa-si admire achizitiile. Wilma a luat calimara si apus-o pe biroul din camera de hotel, iar Ruth, a pus tabloul pe o noptiera în aceiasi camera.

A doua zi când barbatii lor s-au întors din Rusia, au mers la hotel cu taxiul pentru a-si lua în graba sotiile, pentru a ajunge la o întâlnire de seara din Zurich. În camera a intrat însa numai sotul lui Wilma, care le-a zorit sa-si împacheteze mai repede bagajele, pentru ca masina îi asteapta la intrare.

În acele momente Wilma a spus sotului ei ca îi place asa de mult acea calimara încât ar dori sa o puna în bagaje. Si mie îmi place mult tabloul acesta; a replicat atunci Rut, încât n-as vrea sa-l las la hotel! În acele momente când cele doua femei adunau utimile lucruri, sotul lui Wilma a luat calimara si tabloul din bagajele lor si fara ca acestea sa observe le-a asezat la locurile lor, crezând ca sunt lucruri din inventarul hotelului. La un moment dat însa în timpul calatoriei spre Zurich, Wilma si Ruth, au început sa râda de Grad, spunându-i ca lucrurile pe care le-au luat din hotel, de fapt le-au cumparat de la un magazin de artizanat, dar au procedat asa, doar pentru amuzament. N-ar trebui sa râdeti de mine; a raspuns atunci Grady, pentru ca în timp ce voi cautati ultimile lucruri din camera, eu v-am luat calimara si tabloul din bagaje si le-am pus înapoi la locurile lor!

Aceasta situatie a descoperit caracterul lui Grady, care a dovedit o integritate deosebita prin faptul ca n-a vrut sa fie partas la un furt care le-ar fi patat marturia, dar si maretul adevar care arata ca minciuna si înselatoria se plateste! Ca sa poti avea binecuvântarea lui Dumnezeu, alege ca prin împrejurarile vietii prin care vei trece în acest an, oricât de mari ar putea fi ispitele, sa-ti pastrezi integritatea si curatia morala.

Rugaciune:Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca în fiecare zi a acestui nou an, sa traiesc în curatie si sa umblu în adevar, pentru ca sa nu-mi patez marturia vietii si sa am parte de binecuvântarea Ta. Amin.

06 Ianuarie

Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.Apostolii marturiseau cu multa putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. Fapte 4:32

La intrarea unui circ era un anunt foarte provocator pe care scria :Omul statuie va urca pe scena. Faceti-l sa râda si veti primi 100 de dolari! Pentru toti cei ce voiau sa vada spectacolul, provocarea era irezistibila.

Timp de trei ore, baieti si fete, barbati si femei, au facut cele mai neobisnuite scamatorii si au spus cele mai amuzante bancuri. Dar cu toate acestea Bill Fuqua, omul statuie, n-a avut nici un fel de reactie.

În cartea sa :Obiceiuri sanatoase pentru cresterea spirituala, Luis Palau a spus ca Bill Fuqua, cel care a intrat în cartea recordurilor pentru ca a reusit sa stea timpul cel mai lung fara ca sa faca vreo miscare, atunci când vine în locurile aglomerate din magazine sau în parcurile de distractie, este confruntat deseori cu un manechin.

El si-a descoperit aceasta abilitate la vârsta de 14 ani, când s-a asezat într-un loc public lânga un pom de craciun, unde ca sa glumeasca a luat o pozitie speciala, ramânând nemiscat multa vreme. La un moment dat o femeie din multime care dupa ce l-a atins a exclamat :Am dorit sa ma conving în mod personal, pentru ca am crezut ca aceasta statuie este o persoana reala!

Abilitatea lui Bill Fuqua este sa intre într-o asa stare de aparenta paralizie, încât reuseste cu o concentrare marita sa-si reduca pulsul si sa elimine orice reactie.El a reusit prin exercitiu ca sa nu mai fie determinat de împrejurari sa râda sau sa se miste, dar cu toate acestea tot trebuie sa respire si sa clipeasca.

Când am citit despre acest om statuie, spunea Luis Palau, m-am gândit la faptul ca în aceasta stare de întepenire spirituala au ajuns si multe biserici. În foarte multe dintre acestea, membri bisericii nu mai fac nimic. Acestia au ajuns adevarate statui, stând neclintiti în banci sau pe scaune.

În prima biserica n-a fost asa. Desi între membri bisericii primare erau mari diferente din punct de vedere cultural, social sau rasial, toti erau plini de entuziasm, gata sa faca ceva. De aceea îi gasim pe toti acestia: predicând, slujind la mese, învatând pe altii , sustinând în rugaciune sau confruntând pe potrivnici.

Cel care le-a adus viata spirituala si le-a daruit acest entuziasm motivându-i pentru slujire, a fost Duhul Sfânt, care i-a înflacarat si împuternicit pentru toate aceste lucrari. Din aceasta cauza putem spune ca primii crestini n-au fost statui spirituale ci harnici slujitori pe ogorul Evangheliei!

Ce poti spune despre membri bisericii tale? În anul pe care îl începem ce-ai vrea sa fii: statuie asezata pe piedestal, sau rob antrenat în slujire ?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru timpul în care n-am facut nimic si da-mi, Te rog, putere ca în anul în care am pasit, în fiecare zi, sa pot lucra ceva pentru Tine. Amin.

07 Ianuarie

Atunci Împaratia Cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele si au iesit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, si cinci întelepte. Matei 25:1-2

La miezul noptii când au auzit ca vine mirele, domnisoarele de onoare (fecioarele) si-au luat candelele pentru a-I iesi în întâmpinare. Când si-au luat candelele, fecioarele neintelepte au observat ca nu mai au ulei.

Celelate însa au fost mai întelepte pentru ca împreuna cu candelele aveau si o rezerva de ulei în vase. Este o mare cinste sa fii chemat ca domnisor sau domnisoara de onoare la cea mai mare nunta din univers; nu-i asa?

Mirele pe care îl asteptam este Domnul Domnilor si Împaratul Împaratilor! Cum ne-am pregatit însa pentru acest eveniment? Cu care dintre aceste fecioare ne asemanam?

Pentru ca viata este un dar de la Dumnezeu, este important s-o traim cu întelepciune.De aceea trebuie sa luam în considerare oportunitatile ce ni se ofera, si sa traim în asa fel încât sa putem fi placuti lui Dumnezeu, fiind pregatiti pentru a-L întâmpina în orice vreme.

Viata înseamna mai mult decât a trai pentru noi însine. Dumnezeu ne-a daruit-o pentru a o trai pentru El si a împlini tot ceea ce-I este placut, slujindu-i pe altii. De aceea foloseste timpul pe care Dumnezeu ti l-a daruit în acest nou an ca sa traiesti si sa lucrezi cu întelepciune , pergatindu-te pentru întâlnirea cu Mirele.

Toti cei care intrau într-un cabinet medical de stomatologie din Hong Kong, puteau sa vada un mare afis pe care scria: dintii sunt scosi de un bun crestin! Nu stiu cât de mult ar trebui sa se priceapa crestinii la scos dintii, dar cu siguranta acestia ar trebui sa fie experti în a scoate pacatul si neghina diavolului din viata lor si-a celor ce-i înconjoara. Umblând în acest fel, cei credinciosi vor avea parte de ungerea si umplerea cu uleiul Duhului Sfânt.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa-mi marturisesc pacatele si sa-mi golesc inima de lucrurile firii, pentru sa ma poti umple cu Duhul Tau. Amin.

--------------------------------

08 Ianuarie

Dar cine are bogatiile lumii acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu? 1 Ioan 3:17

În anul 1944 imediat dupa încheierea celui de al II lea Razboi Mondial, un actor a fost invitat la un spital unde i s-a cerut sa prezinte un spectacol pentru veteranii de razboi internati în aceasta institutie.

Acest actor de comedie a încercat sa se scuze, pentru ca in aceeasi zi avea mai multe emisiuni radio. Organizatorii spectacolului l-au asigurat însa ca vor aranja showul în asa fel încît el va ajunge la timp pentru emisiunile radio.

Dupa ce a primit aceasta asigurare, actorul a acceptat sa mearga la spitatul care l-a invitat unde si-a prezentat numarul. Cînd si-a încheiat spectacolul, audienta, într-o stare de extaz a început sa aplaude continuu solicitînd înca un numar. Organizatorul spectacolului care stia ca actorul este într-o mare criza de timp si trebuie sa ajunga repede la emisiunea
lui de radio a încercat sa-l opreasca, dar eea ce- a urmat i-a surprins însa pe toti. Actorul s-a întors si a mai prezentat inca alte doua numere din spectacol. Cand si dupa aceste numere, veteranii prezenti au aplaudat frenetic, organizatorul spectacolului s-a apropiat de actorul ce parea profund miscat si i-a zis:

Ai fost extraordinar; dar cred ca acum esti în mare întîrziere. Nu numai ca nu vei mai putea ajunge la timp pentru a avea emisiunile radio, dar cred ca si timpul acestor emisiuni a trecut!

Cînd actorul a fost întrebat cum de a luat aceasta decizie, si a anulat emisiunile radio în favoarea spectacolului de la spital, acesta nu a putut sa dea nici un raspuns, ci si-a îndreptat doar degetul spre randul din fata, identificand doi soldati care în timpul razboiului si-au pierdut fiecare cate o mana. Pentru ca nu puteau aplauda individual, acestia au început sa aplaude folosind fiecare mana sanatoasa.

Acesti soldati erau asa de entuziasmati încat s-au ridicat primii în picioare, si impreunand mainile sanatoase, au aplaudat cu frenezie. Bucuria de pe fetele lor si modul ales pentru a o exprima, l-a determinat pe actorul de comedie sa-si continuie spectacolul chiar daca a trebuit sa renunte la emisiunile radio.

Traim într-o societate individualista unde lipseste cooperarea. Biserica are o nevoie continua de oameni care sa fie gata sa aloce mai mult timp, sa cheltuiasca mai multi bani si sa puna împreuna ceea ce au primit, pentru ca sa împlineasca misiunea ce i-a fost încredintata.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa pot fi mult mai cooperativ cu cei din jurul meu, lucrand împreuna cu ei la zidirea Împaratiei Tale. Amin.

09 Ianuarie

Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine, si slava Domnului rasare peste tine. Caci iata, întunericul acopere pamîntul, si negura mare popoarele;dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, si împarati în stralucirea razelor tale. Isaia 60:1-3

Cîndva în jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit John Morris si-a construit o casa în Rutherfordton. Folosind doua pietre de cremene, el si-a aprins un foc în semineu. Impresionat de felul cum focul a înviorat atmosfera casei, Moris a hotarît sa pastreze acel foc sa arda continuu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a îngrijit ca focul sa nu se stinga niciodata.

Mai mult decît atît; atunci cînd a construit o casa noua pentru fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a aprins focul si-n noua casa. Mîndri de aceasta realizare, membri familiei Morris, au hotarît sa pastreze focul aprins din generatie în generatie, în onoarea tatalui si-a bunicului lor.

În anul 1920, din întreaga familie Morris, a mai ramas numai un singur urmas direct, ce era stra stra- stra-nepot a lui John Morris, numit William Morris. Acesta era în vîrsta de aproape 80 de ani, nu se casatorise si nici nu avea nici un urmas.

Prin multe încercari William a dorit sa-i determine pe cei ce-i erau rude mai îndepartate sa pastreze traditia familiei si sa nu lase focul sa se stinga . Dar niciunul dintre acestia n-au fost gata pentru a lua acest angajament. Auzind de framîntarea batrînului, un vecin de-al acestuia l-a vizitat si s-a angajat sa pastreze el focul sa arda si în generatiile
urmatoare.

La moartea lui William Morris, în anul 1948, trecuse deja mai mult de 170 de ani de cînd focul a fost aprins si-a ars continuu. În anul 2007, noi suntem chemati sa pastram aprins un foc care a început sa arda cu mai mult de 2000 de ani în urma. Au trecut razboaie, revolutii, iar pe scena lumii au venit si au trecut la fel de repede, curente filozofice si miscari religioase; dar flacara aprinsa de Hristos, nu s-a stins. Aceasta lumina a stralucit continuu în întuneric.

Este rîndul tau în acest nou an sa te îngrijesti ca nu cumva aceasta flacara sa se stinga. Vei fi gata sa-ti împlinesti aceasta slujba ?

Rugaciune: Doamne Isuse; iarta-ma pentru timpul cînd n-am fost o adevarata lumina si da-mi putere ca în noul an, sa am grija ca lumina aevarata aprinsa în inima mea sa arda continuu. Amin.

10 Ianuarie

Voi sunteti lumina lumii . O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramîna ascunsa. Matei 5:14

Cu cîtiva ani de zile în urma, revista Newsweek, a prezentat o istorisire interesanta: savantii rusi, au anuntat un proiect prin care încercau sa construiasca si sa lanseze în spatiu un satelit care sa reflecte lumina solara în zona de noapte polara. Acest satelit ce avea un diametru al oglinzilor de aproape 20 de metri, trebuia sa circule pe o orbita terestra avînd o luminozitate de aproape 10 ori mai mare ca a lunii. Acestui satelit i-a fost stabilita orbita în asa fel încît în traiectoria sa, sa lumineze cele mai importante orase din zona arctica.

În acest fel se dorea sa fie ajutati elevii ca sa poata citi fara alte surse de iluminat, iar în viitor sa se poata crea o constelatie de astfel de sateliti reflector.

Ce ideie grozava pentru a alunga întunericul! Numai ca aceasta n-a fost numai ideea savantilor rusi ! Dumnezeu a folosit acelasi plan chiar de la începutul creatiei. În mijlocul întunericului Dumnezeu a spus: Sa fie lumina !; si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte . Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua întîi.

Dumnezeu a zis: sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne cari sa arate vremile, zilele si anii; si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamîntul. Si asa a fost. Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapîneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapîneasca noaptea; a facut si stelele.

Dumnezeu i-a asezat în întinderea cerului, ca sa lumineze pamîntul , sa stapîneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de întuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Geneza 1:3-5 :14-18

Daca în domenilul lumii fizice Dumnezeu are luminatorii pe care i-a asezat pe cer, în lumea spirituala Dumnezeu vrea sa te foloseasca pe tine. Esti gata sa raspîndesti lumina adevarului?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; în întunericul moral si spiritual al acestei lumi, ajuta-ma sa pot raspîndi lumina dragostei Tale. Amin.

11 Ianuarie

Petru L-a luat deoparte si a început sa-L mustre , zicînd : Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! sa nu Ti se întîmple asa ceva! Matei 16:22

O învatatoare de scoala duminicala i-a învatat pe copii din clasa ei despre cer . Ea a spus copiilor ca toti cei ce vor ajunge în cer vor avea parte de bucurie si rasplatire vesnica. Dar în cer vor ajunge însa numai copiii cuminti si credinciosi.
O fetita care a urmarit lectia cu mare atentie, s-a întors spre colegul ei ce era foarte obraznic si i-a zis: ai auzit ; numai cei ce fac ce este bine si sunt cuminti, vor ajunge în cer!

Dupa ce acesta a auzit spusele fetitei, s-a gîndit putin , si apoi a întrebat-o cu mare curiozitate: Dar daca faci ce este rau; unde vei ajunge ? La comitetul bisericii; a raspuns imediat fetita! Nu-i asa ca nimeni n-ar mai avea frica de vesnicie daca toti cei ce fac ce este rau ar trebui sa raspunda numai în fata comitetului Bisericii?

Cei ce doresc însa sa ajunga în cer, nu trebuie sa se gîndeasca numai la lucrurile pe care trebuie sa le împlineasca, ci mai degraba la persoana pe care trebuie s-o urmeze. Alegînd sa-L urmezi pe Hristos vei ajunge cu siguranta în cer, pentru ca El a mers deja acolo.

Petru a spus odata Domnului Isus: Nu se poate sa mergi pe drumul pe care ai pornit! Tocmai Tu sa suferi si sa mori? Sa te fereasca Dumnezeu sa Ti se întîmple asa ceva! Aceasta atitudine arata ca atît Petru cît si toti ceilalti ucenici,au înteles gresit pe Mesia. Ei asteptau ca Domnul Isus sa fie un împarat, sau un presedinte care sa aduca eliberarea si
restaurarea Israelului prin forta armelor si nicidecum pe calea jertfei si a suferintei.

Si astazi foarte multi oameni afirma ca ei cred în Dumnezeu. Dar pentru ei a crede nu înseamna si a umbla în voia lui Dumnezeu. Ei aleg o cale mult mai usoara, încercînd sa ocoleasca suferinta, dar asteptînd aceleasi binecuvîntari. Cei ce aleg însa sa umble în voia lui Dumnezeu chiar si atunci cînd trec prin suferinte, sunt gata sa-L urmeze pe Dumnezeu cu credinciosie stiind ca indiferent prin ce vor trece, la capatul drumului îi asteapta cerul.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; daruieste-mi putere sa ramîn în voia Ta totdeuna, pentru ca urmîndu-Te cu credinciosie sa pot sa fac ce este bine si sa fiu pregatit astfel pentru cer. Amin.

12 Ianuarie

Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi, si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui . I Petru 2:21

Într-o anume zi, directorul unei mari companii petroliere citea Biblia si a ajuns la pasajul din Exod 2:3. În acest text este prezentata încercarea mamei lui Moise, ce cauta o cale prin care sa-l ascunda pe fiul ei de razbunarea lui faraon. Datorita faptului ca cei din Israel se înmulteau foarte repede, faraon a ajuns sa se teama ca acestia i-ar putea deveni
vrajmasi.

Pentru a opri înmultirea poporului si pentru a-i distruge viitorul, faraon a poruncit ca toti copiii de parte barbateasca sa fie aruncati în rîu. Iochebed însa, a ascuns pe fiul ei timp de trei luni de zile. Pentru ca nu-l mai putea sa-l pastreze în ascunzatoare, ea a luat un sicrias de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala, a pus copilul în el si l-a asezat între trestii, pe malul rîului.

Cînd a ajuns la acest pasaj, directorul companiei Standard Oil, a recitit textul de mai multe ori si a cautat sa localizeze evenimentele, din punct de vedere geografic. El stia ca acolo unde se gaseste smoala la suprafata , cu siguranta sunt si zacaminte de petrol.

Motivat de aceasta marturisire a Cuvîntului lui Dumnezeu, el si-a trimis inginerii pe teren. Dupa mai multe prospectari, acestia au descoperit mari zacaminte petroliere. În prezent aceasta companie exploateaza aceste zacaminte, extragînd mari cantitati de petrol, din zona în care a fost casa parintilor lui Moise în Egipt!

Sunt doua lectii importante în aceasta întîmplare: mai întîi experienta directorului ne provoaca sa citim Biblia, indiferent de slujba pe care o împlinim. A doua lectie este însa mult mai practica. Cînd citim Cuvîntul si Dumnezeu ne descopera un anume adevar, trebuie sa fim gata sa lasam totul pentru a-l împlini. Aceasta înseamna a trai si a actiona prin credinta.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa strîng Cuvîntul Tau în inima mea si împlinindu-l în fiecare zi, sa pot descoperi binecuvîntarile Tale. Amin.

13 Ianuarie

Luati seama, vegheati si rugati-va;caci nu stiti cînd va veni vremea aceea. Marcu 13:33

Gene Stallings, a fost un antrenor renumit al echipei de fotbal din Alabama. Desi a avut multe sucese în viata, totdeauna a fost însotit si de durere. Singurul sau fiu John Mark, s-a nascut cu sindromul Down. Chiar de la nastere, doctorii l-au anuntat ca acesta nu va trai ca sa ajunga pâna la vîrsta de 4 ani. Dupa ce a ajuns aceasta vîrsta, doctorii i-au spus ca
nu va ajunge pîna la vîrsta de 11 ani. Cu toate acestea John, a ajuns recent sa împlineasca vîrsta de 31 de ani!

Copiii cu sindromul Down, traiesc mai mult decît de obicei ; numai ca adesea acestia au si probleme cardiace, care le curma viata. Si John Mark avea aceleasi probleme, a marturisit tatal sau; dar eu nu m-am gîndit niciodata la cît timp îi mai ramîne fiului meu sa traiasca, ci am cautat sa folosesc din plin fiecare zi pe care puteam s-o mai petrecem împreuna.

Fiul meu nu era interesat de echipa pe care o antrenam si nici nu se pricepea la campionat, dar dorea ca echipa mea sa cîstige totdeauna, pentru ca aceasta ma facea fericit. În nevinovatia sa, el aprecia lucrurile care îmi aduceau bucurie! Aceasta a fost ceea ce m-a legat cel mai mult de John Mark si ne-a facut sa traim împreuna fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima .

Nici noi nu stim ziua cînd vom pleca din aceasta lume: nu-i asa? De aceea trebuie sa traim fiecare zi considerînd-o a fi un dar al cerului.

Rugaciune: Dumnezeul pacii; de atîtea ori îmi irosesc zilele cu nimicuri; de aceea ajuta-ma sa învat sa traiesc fiecare zi pentru Tine. Amin.

14 Ianuarie

Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e Lumina , si în El nu este întuneric. I Ioan 1:5

Stiti ca luna Ianuarie este luna cea mai aglomerata pentru oficiile postale si companiile de coletarie? Datorita scrisorilor care vin, sau sunt expediate, în acesta vreme, cutiile postale sunt mereu pline! V-ati asteptat ca dupa Craciun, sa fie o relaxare privind corespondenta, asa cum de fapt este si în domeniul comertului; nu-i asa? Aceasta nu se întîmpla însa si în domeniul coletariei sau a expeditiilor postale.

Unii îsi explica acest fenomen punîndu-l pe seama faptului ca zilele în aceasta perioada a anului sunt mai scurte, iar noptile mult mai lungi. Oamenii fiind legati mai mult de casa, au nevoie de ceva care sa le alunge monotonia si sa le învioreze atmosfera vietii. De aceea o scrisoare adresata celor dragi, exprima dragostea si întareste nadejdea, aducînd o
licarire de lumina în relatiile dintre noi.

Din acest motiv, luna Ianuarie este un timp potrivit în care ar trebui sa citim primul capitol al Evangheliei lui Ioan, în care apostolul spune : În El era viata , si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o. Ioan 1:4-5

Desi adevarata lumina a fost prezentata de Ioan acum aproape douazeci de veacuri, sunt înca asa de multi oameni care înca n-au descoperit-o! Ai vrea sa-i trimiti astazi un mesaj unei persoane iubite prin care sa-I vorbesti despre lumina, dragostea si nadejdea pe care o poate gasi numai în Hristos ?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc pentru Lumina lui Hristos care straluceste în inima mea. Ajuta-ma sa arat aceasta lumina unei persoane aflata în întuneric, pentruca si aceasta sa poata descoperi Lumina adevarata. Amin.

15 Ianuarie

Si prin faptul ca El Insusi a fost ispitit în ceea ce a suferit , poate sa vina în ajutorul celor ce sunt ispititi . Evrei 2:18

Ati auzit vreodata despre ceea ce este un batiscaf? Acesta este un fel de submarin, însa cu dimensiuni mult mai reduse, în care pot fi purtate numai doua persoane spre cele mai mari adîncimi ale oceanelor. Batiscaful este ca o nacela bine armata, prevazut cu un sistem de alimentare cu oxigen în interior si cu un brat mobil pentru efectuarea anumitor lucrari si multe reflectoare la exterior.

Acesta nu este destinat pentru navigatie; de obicei este coborît de pe o alta nava si folosit mai ales pentru cercetare.

Într-o misiune recenta, un batiscaf a fost coborît în apele Oceanului Pacific, avînd la bord doi cercetatori. Acestia au dorit sa coboare la adîncimile cele mai mari ale oceanului, pîna acolo unde n-a ajuns niciodata o fiinta umana, pentru a observa daca în acea lume fara lumina exista vreo forma de viata . În acele adîncuri nu numai ca nu exista lumina, dar si presiunea apei este asa de mare încît fiinta umana fara protectia batiscafului ar fi presata ca o broasca sub rotile unui tir.

Dupa ce au ajuns la adîncimea stabilita, cercetatorii au aprins reflectoarele exterioare ale batiscafului.Ceea ce au descoperit, nici nu le venea sa creada! Au gasit viata si chiar într-o mare varietate de forme. Entuziamati de aceasta descoperire si-au ridicat o mare întrebare :

Cum pot rezista aceste creaturi fragile într-o zona în care presiunea apei este asa de mare?

Raspunsul le-a venit însa imediat: Aceste creaturi rezista în acest mediu deoarece presiunea din interiorul lor, este egala cu presiunea din afara!

Nu-i asa ca ne întîlnim cu tot felul de lucruri presante în viata? Cînd Hristos traieste însa în inima noastra, puterea din noi este egala cu provocarea exterioara si povara pe care trebuie s-o purtam. De aceea orice sarcina este usoara!

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa fiu un dezamorsor al oricarei situatii de tensiune, prin Hristos care traieste în mine. Amin.

16 Ianuarie

Si Cuvîntul s-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. Ioan 1:14

Chris Stewart este un vestit maratonist britanic, care a cîstigat un premiu important în competitia din toamna anului 1991, organizata în Slovenia. Mergînd în acesta tara Stewart, a fost provocat de greutatile vietii oamenilor simpli ce locuiau în sate micute, confruntîndu- se cu multe necazuri de fiecare zi, fara ca sa fie ajutati de cineva.

În acele momente Stewart a hotarît sa faca tot ceea ce-i sta în putinta, pentru a le veni în ajutor. De aceea s-a întors în Anglia si-a început sa strînga ajutoare umanitare pentru a le trimite în Croatia, Boznia si Hertegovina. Dupa ce a încarcat ajutoarele umanitare si echipamentele medicale într-un convoi de tiruri, Stewart le-a însotit prin padurile din
aceste tari, pîna ce a ajuns la Osiek.

În acesta calatorie a înteles însa si mai mult durerea si necazurile oamenilor, de aceea s-a întors la ei cu ajutoare, din nou si din nou.

Cînd cineva l-a întrebat de ce face acest sacrificiu, Stewart a raspuns : acesti oameni mor din pricina unei simple infectii, pentru ca nu au antibiotice. Sunt neajutorati; si pentru ca nimeni altcineva nu le ofera vreun sprijin, m-am simtit dator sa-i ajut!

Pentru cei lipsiti de ajutor, a venit însa si Domnul Isus. El ne ofera o sansa mult mai mare decît primirea unor colete umanitare . El ne da viata, împreuna cu toate binecuvîntarile de aici si cele viitoare .

Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa pot vedea nevoile celor din jurul meu si da-mi putere sa-i pot sluji, asemanîndu-ma cu Tine. Amin

17 Ianuarie

De atunci încolo, Isus a început sa propovaduiasca si sa zica:Pocaiti-va, caci Împaratia cerurilor este aproape. Matei 4:17

Evanghelistul Matei, ne spune ca atunci cînd Domnul Isus a auzit ca Ioan a fost închis, a plecat în Capernaum si a locuit lînga mare, în tinutul lui Zabulon si Neftali.

Numai de atunci încolo, Isus a început sa propovaduiasca si sa zica:Pocaiti-va, caci Împaratia cerurilor este aproape. Este mai mult decît o coincidenta faptul ca Domnul Isus si-a început misiunea Sa publica, numai dupa întemnitarea lui Ioan. El a desemnat acest fapt, a fi momentul în care.Împaratia cerurilor este aproape "!

Un alt aspect subliniat de evanghelistul Matei, este faptul ca de la începutul misiunii Sale publice, Domnul Isus si-a ales ucenici. Pe cînd trecea pe lînga marea Galileei, Isus a vazut doi frati: Simon si Andrei, care aruncau o mreaja în mare, pentru ca erau pescari.

Fara sa fi purtat vreo discutie prealabila, Domnul Isus, li se adreseaza direct spunîndu-le: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni !Raspunsul celor doi fata de invitatia Domnului Isus, este uimitor: Si-au lasat îndata mrejele si au mers dupa El.

Mergînd mai departe Domnul Isus a vazut alti doi frati: Iacov si Ioan; fii lui Zebedei, care îsi cîrpeau mrejele. Domnul Isus i-a chemat si pe acestia. Desi pentru ei Domnul n-a mai facut nici o promisiune, evanghelistul Matei ne arata ca si raspunsul acestora a fost imediat: Ei au lasat corabia si pe tatal lor si au mers dupa El .

Nu vi se pare raspunsul ucenicilor a fi o situatie ciudata? Cum, asa fara nici o discutie? Niciun : ma voi mai gîndi la asta !si-Ti voi da un raspuns dupa aceea? Sau, stii ceva Doame; daca vei trece mîine pe aici cu siguranta îti vom da raspunsul! Sau, nu-i nevoie sa te ostenesti sa vii
pîna aici; te vom suna noi!

În atitudinea ucenicilor nu întîlnim niciunul dintre modurile noastre politicoase prin care deseori ne scuzam, sau spunem nu. Dar oare nu poate fi cealalta extrema? Nu cumva acesti patru pescari au reactionat mecanic si impulsiv, fara a lua în considerare toti factorii? Raspunsul lor exprimat imediat, nu ilustreaza cumva naivitate si lipsa de maturitate în luarea deciziilor? Nicidecum; prin raspunsul lor, ei dovedesc o ascultare imediata si deplina.

Ei erau prinsi în planul de misiune al lui Dumnezeu alaturi de Hristos si fascinati de Domnul Isus, au raspuns imediat, fara sa mai ia în consideratie nici un alt factor.

Ce raspuns ai da tu daca ai auzi aceiasi chemare? Poate ca Domnul ti-a vorbit deja în repetate rînduri si raspunsul tau de fiecare data a fost mîine. Astazi este însa timpul cînd trebuie sa raspunzi imediat.

Rugaciune: Doamne Isuse; îti multumesc pentru chemarea dragostei Tale, ajuta-ma sa înteleg misiunea pe care trebuie s-o împlinesc si da-mi putere sa raspund imediat. Amin.

18 Ianuarie

În El avem rascumpararea, prin sîngele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau, pe care L-a raspîndit din belsug peste noi, prin orice fel de întelepciune si pricepere,…În El am fost facuti si mostenitori, fiind rînduiti mai dinainte, dupa hotarîrea Aceluia , care face toate dupa sfatul voiei Sale. Efeseni 1:7-8 si 11

În Viena, capitala Austriei, este o biserica unde sunt înmormîntati membrii familiei regale.Toti membri familiei Habsburgilor, care au urcat pe tron si au trecut din viata au fost înmormîntati în acelasi loc.

La înmormîntarea regilor, procesiunea funerara urmeaza însa un obicei interesant: cînd întreg cortegiu ajunge în fata Bisericii, acestia gasesc usa acesteia încuiata si o straja care o pazeste. În timp ce toti cei din cortegiu se opresc, garda de la poarta ciocaneste cu putere în usa de la intrare, asteptînd ca cineva sa deschida.

- Cine doreste sa intre; se aude întrebînd o voce raspicata din interiorul bisericii?
- Maiestatea sa apostolica Împaratul! raspunde garda din fata usii.
- Nu-l cunosc! raspunde preotul închis în biserica.

Urmeaza apoi o a doua bataie în usa, urmata de aceiasi întrebare a preotului din interior. De data aceasta garda raspunde:
- Marele împarat doreste sa intre; deschideti-i usa!
- Nu stiu cine este acest împarat; se aude din nou raspunsul preotului.
Dupa ce si aceasta conversatie s-a sfîrsit fara raspuns, urmeaza si o a treia bataie în usa si mai puternica decît toate celelalte.
- Cine este cel ce vrea sa intre rasuna si-a treia oara întrebare a preotului?
- Un biet pacatos; raspunde garda cu voce stinsa. Atunci usa bisericii se deschide si funerariile sunt împlinite!
În fata mortii si-a vesniciei, titlurile noastre nu mai au nici o valoare. Înaintea lui Dumnezeu toti avem acelasi statut spiritual: pacatosi pierduti, vrednici de moarte si pierzare. Pentru toti cei credinciosi însa, învierea lui Hristos a deschis mormîntul, iar atunci cînd acestia vor ciocani la poarta cerului, El o va deschide.

Rugaciune: Doamne Isuse; îti multumesc ca prin credinta în jertfa Ta, am ajuns un pacatos iertat, caruia îi vei deschide si usa cerului.Amin.

19 Ianuarie



Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa……Voi însa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu împrumut, fara sa nadajduiti ceva în schimb. Si rasplata voastra va fi mare, si veti fi fiii Celui Prea înalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai."Luca 6:32-35

James Moore, a povestit despre un om numit George. Acesta era un om al pacii, cu o inima mare si cu un deosebit simt al humorului. Datorita acestui fapt, toti îl iubeau pe George, indiferent daca erau la Biserica
sau la locul lui de munca. Motivul pentru care toti îl iubeau pe George, era ca acesta îi îngaduia pe toti si cu un deosebit respect îi aprecia pe toti cei cu care se întîlnea.

Copiii lui îsi amintesc adesea de zilele pe care George, tatal lor, le-a petrecut la spital, înainte de moarte. În una dintre aceste zile, directorul spitalului a venit sa-l viziteze. Desi nu mai vorbise cu directorul înainte, George a comunicat cu acesta ca si cum ar fi fost vechi prieteni.

La numai cîteva minute dupa plecarea directorului, a venit sa-l viziteze si fochistul spitalului. George a avut aceiasi dispozitie si în timpul vizitei fochistului. Cînd fochistul a plecat, unul dintre copiii lui George i-a zis acestuia: Tata; nu ti-ai dat seama ca te-ai purtat cu directorul spitalului în acelasi fel cum te-ai purtat si cu fochistul?

Auzindu-i întrebarea, tatal a zîmbit apoi i-a zis: Sa-ti pun si eu o întrebare: daca directorul spitalului ar pleca pentru doua saptamîni si nimeni nu i-ar tine locul; si ar pleca si fochistul si n-ar mai lucra nimeni în locul lui, a cui lipsa ar fi simtita mai mult?

Copiii au ramas fara raspuns! Din aceasta cauza putem spune ca înaintea lui Dumnezeu, oamenii sunt egali, iar fiecare împlineste o slujba importanta; de aceea trebuie sa-i tratam la fel. Indiferent de slujba pe care o împlinesti, faci o slujba importanta atunci cînd lucrezi pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele semenilor!

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru ca de atîtea ori am facut o diferenta între oameni. Ajuta-ma sa-i iubesc pe toti la fel, stiind ca si Tu ne împarti dragostea în aceiasi masura. Amin.

Sfinta Vineri a scris:

sunt si eu prezent taica

20 Ianuarie


Caci Împaratia lui Dumnezeu nu este mîncare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie în Duhul Sfînt. Romani 14:17
În viziunea Sa, Domnul Isus, a anticipat starea la care trebuie sa ajunga omenirea. El a prevazut o lume în care Dumnezeu sa domneasca în inima tuturor oamenilor, prin neprihanire, pace si dreptate. O lume a dragostei si-a unitatii.
Ca unii care îl urmam pe Domnul, trebuie sa avem aceiasi perspectiva a Împaratiei. Acest lucru este posibil si a fost si experimentat de credinciosii din Welsh.
În secolul al XIX lea, în timpul marilor treziri spirituale din Welsh, oamenii din acea zona, au fost atinsi de prezenta si cercetarea Duhului lui Dumnezeu. În urma acestei experiente, a început un timp de marturisire a pacatelor si de restituire a lucrurilor dobîndite pe nedrept. Aceasta stare de pocainta, a creat multe probleme Santierului de Reparatii si Întretinere a Navelor.În decursul anilor, muncitorii ce lucrau în port si în Santierul de Reparatii, au sustras tot felul de lucruri de la locul lor de munca. Au furat de la echipamente, pîna la cele mai neasteptate lucruri.
Sub cercetarea Duhului lui Dumnezeu, acesti oameni au dorit sa-si îndrepte viata, de aceea au început sa aduca înapoi la santier lucrurile pe care le-au luat fara sa întrebe pe nimeni. În scurt timp în curtea santierului s-a adunat o mare gramada de lucruri returnate.
Nestiind cum sa procedeze în fata acestei situatii, conducerea santierului a scris un mare afis, pe care se putea citi: Daca ai fost cercetat de Dumnezeu si ai hotarît sa aduci înapoi lucrul pe care l-ai furat, Conducerea Santierului îti acorda iertare si doreste sa pastrezi lucrul pe care l-ai furat, folosindu-l ca si cum ti-ar apartine!
Avem o dovada a prezentei Împaratiei lui Dumnezeu, atunci cînd vedem oameni care sunt gata sa se pocaiasca, sa-si marturiseasca pacatul si sa restituie ceea ce nu le apartine, sau si-au însusit pe nedrept. Te numeri printre acest fel de oameni? Atunci esti un fiu al Împaratiei!
Rugaciune: Doamne Isuse; am nevoie de iertarea Ta si de putere, pentru a da înapoi ceea ce nu-mi apartine. Ajuta-ma sa fiu gata pentru aceasta jertfa, aratînd ca sunt parte a Împaratiei. Amin.

21 Ianuarie



Isus le-a zis: Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni. Marcu 1:17

Domnul Isus a spus ucenicilor: va voi face pescari de oameni! Acestia stiau totul despre felul cum se prind pestii, dar Domnul Isus, i-a chemat pentru o slujire ce este mult mai importanta: sa cîstige barbati si femei, pentru Împaratia lui Dumnezeu. În acest fel ei trebuiau sa coboare cerul pe pamînt si sa aduca dragostea si pacea printre oameni.

În aceasta misiune, ucenicii n-au fost chemati sa fie spectatori, avînd în lucrarea lui Dumnezeu doar un rol pasiv. Ci ei urmau sa împlineasca o slujba semnificativa, fiind participanti activ în procesul de mîntuire a omenirii. Ei trebuiau sa-i ajute pe semenii lor sa-L cunoasca pe Hristos si sa experimenteze o înnoire profunda a vietii, pentru ca în acest fel sa contribuie la schimbarea lumii.

Pentru ca au înteles ca erau lucratori împreuna cu Dumnezeu la mîntuirea lumii, ucenicii au raspuns imediat si s-au angajat sa lucreze cu daruire si entuziasm. Nu se întîmpla însa acelasi lucru totdeauna:

Un pescar patimas, a observat un om care încerca sa pescuiasca, aruncînd undita în apa, de pe marginea unui bazin. Observînd dedicarea si consacrarea acestui necunoscut ce urmarea cu mare atentie firul de la undita, pescarul l-a întrebat:

Hei tu de colo; ce faci? Pescuiesti? Asa cred; i-a raspuns strainul!. N-o sa prinzi nici un peste aici; Nu vezi ca acesta este un bazin de înot? Nici nu ma astept sa prind vreun peste, a raspuns strainul; acum fac doar baie la rîme!

Asemenea acestui necunoscut, sunt asa de multi crestini astazi, care fac doar baie la rîme. Si în multe biserici în loc sa se pescuiasca cu adevarat prin slujiri care sa fie un cîrlig prin care sa fie cîstigati cei pierduti, acestea sunt doar o baie buna pentru rîme.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa fiu un pescar adevarat, ca prin viata si slujirea mea, multi oameni sa fie cîstigati pentru Tine si Împaratia Ta. Amin.

22 Ianuarie

Fiindca Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca sa capatam mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim împreuna cu El. De aceea, mîngaiati-va si întariti-va unii pe altii, cum si faceti în adevar . I Tesaloniceni 5:9-11

Ti s-a întîmplat vreodata ca o persoana sau o anume experienta sa-ti schimbe viata? Aceasta a fost o experienta neasteptata traita de un membru al unei biserici, care a luat o hotarîre îndrazneata: Aceasta biserica a hotarît ca toti membri ei sa traiasca 40 de zile de dragoste. În tot acest timp, membri bisericii au fost îndemnati sa-si arate dragostea si aprecierea unul fata de celalat si împreuna fata de semeni. În prima saptamîna, au fost încurajati fiecare dintre ei sa trimita scrisori de multumire acelora ce au avut un rol important în viata lor.

Dupa prima saptamîna, la serviciul de duminica, un barbat din biserica a dorit sa vorbeasca cu pastorul. Acest barbat avea o înfatisare atletica iar în comportament i se putea citi un deosebit aer de superioritate. El se manifesta ca o adevarata vedeta, considerînd a fi o umilinta sa trimita scrisori de apreciere. Cu aceasta atitudine, barbatul s-a adresat pastorului spunînd:

Frate pastor; iubesc aceasta biserica si îmi plac predicile pe care le rostiti, dar nu pot sa particip la cele 40 de zile de dragoste anuntate.Daca pentru unii este Ok, sa participe; pentru mine este însa mult prea mult sa-mi exprim dragostea, pentru toti acesti necunoscuti!

Pastorul l-a ascultat cu atentie; apoi i-a raspuns: nu trebuie sa participi activ, daca nu doresti sa faci asta; fii însa deschis sa observi ceea ce poate sa faca dragostea în viata ta!

Dupa ce a trecut si cealalta saptamîna, în duminica care a urmat, acelasi barbat a mers sa vorbeasca din nou cu pastorul. Doresc sa-mi cer iertare pentru ceea ce v-am spus duminica trecuta; i-a marturisit acesta pastorului. Miercuri dupa amiaza mi-am dat seama ca prin atitudinea si cuvintele mele am fost gresit!

Miercuri; a întrebat pastorul? Ce s-a întîmplat miercuri? Miercuri am primit una dintre acele scrisori, de la o persoana la care nici nu m-am gîndit vreodata. Cuvintele ei de apreciere, de recunostinta si multumire care mi-au fost adresate mi-au atins inima si m-au rascolit profund. De atunci port mereu aceasta scrisoare în portofel si-o citesc în fiecare zi. Dragostea mi-a schimbat viata.

Fii un încurajator si apreciaza-i pe cei din jur pentru tot ceea ce fac, pentru ca nu poti sti cînd un cuvînt de încurajare rostit cu dragoste va schimba o viata pentru vesnicie.

Rugaciune: Dumnezeul dragostei; îti multumesc ca dragostea Ta mi-a atins viata; ajuta-ma sa-i încurajez pe toti cei din jurul meu, pentru ca si viata lor sa fie schimbata. Amin.