POEZII SI CINTARI CRESTINE

Mai plângeţi !
de Daniel Brânzei

Nu-i în zadar un plâns durut,
Vărsate lacrimi peste stâncă,
În strâns şuvoi, în nevăzut,
Prin crăpături să ajungă-n stâncă.

Le-aşteaptă brazda cea de rod,
Le-aşteaptă firul ce-l va strânge
Şi-l va rodi în alt norod,
Ce sus pe stâncă iar va plânge.

Durerea, când e din prea plin,
Când e din inimi de iubire,
Va naşte iar în cei ce vin
Acelaşi dor spre c**ăţire.

Când lacrimi se ivesc în ochi
Şi când în suflet cad suspine
Nu dispera şi nu te opri
Atâţia alţii depind de tine !

http://www.clcromania.ro/subiect-253/carti-despre-codul-lui-davinci.html

Ai fost si Tu un om

Chiar si pe Tine ,Doamne,Te-au zdrobit
pe cand suiai la Golgota spre moarte
Ai fost si Tu sub cruce biruit
si-au pus un altul crucea sa Ti-o poarte

Ai fost si Tu un om precum sunt eu
chiar de-ai facut minuni si-atatea semne
si dinadins lasat de Dumnezeu
sa poarte-n trup a biciului insemne

Ai fost un om si-ai plans si Tu,Isus
cand L-ai strigat pe Dumnezeu pe nume
si Te-a lovit si Te-a durut nespus
tacerea grea intinsa peste lume

Dar trebuia un om ca noi sa fii
ca moartea Ta sa biruiasca firea
si trebuia apoi ca sa invii
si sa ne dai in dar dumnezeirea

Ai fost un om cum ,Doamne,sunt si eu
si Te-a durut tot ce putea sa doara
ai fost trimis de insusi Dumnezeu
si randuit din dragoste sa moara

Purtam in piept drept inima un sloi-
fapturi de lut rebele ,nesupuse
ai fost lasat in moarte pentru noi
asa de mult am fost iubiti ,Isuse

Ai fost un om dar suferinta Ta
a fost intreaga,Doamne, pentru mine
si cand Te-au pus sa mori la Golgota
L-am cunoscut pe Dumnezeu prin Tine…

Sanja Cristea Tiberian

Port in inima mea o frumoasa amintire legata de aceasta poezie. In urma cu aprox.17 ani, am ascultat aceasta poezie recitata de o sora de la Sibiu.Versurile poeziei m-au miscat pina la lacrimi. A fost ziua in care m-am hotarit sa-i slujesc Domnului Isus.

BARTIMEU

Isus trecea prin Ierihon.
si cersetorul orb, în zdrente,
de jos din colb, simti un zvon,
un ritm de pasi în largi cadente.

Isus trecea sub cer iudeu,
printre grãdini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nãltau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte dupã noapte…

Isus trecea încet, si-apoi
într-o solemnã fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloanã de eroi
glorificând un rege mire.

Isus trecea. si-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodatã.
Ciulind urechile în vânt
el prinse-n tainã un cuvânt.
si inima-ncepu sã batã.

Simti ceva ca un fluid,
ca o mireamã de zambilã.
si orbul a trigat livid:
- Ai milã, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milã!

Doi-trei, pe margini, se-ncruntarã.
- Hei, cersetor neobrãzat!
Ce strigi asa? Oricât e-amarã,
tu poartã-ti crucea cum ti-e dat.
Rãmâi în pace sub povarã.

Dar orbul, fãrã cãpãtâi,
strigã mai fãrã de rusine,
mai fãrã teamã ca întâi:
- Ai milã, Doamne, si de mine!

si S-a oprit Isus acum
pãtruns de omenesca dramã.
Putea sã treacã? Nicidecum.
si orbu-aude-un glas pe drum:
- Hai, îndrãzneste, cãci te cheamã!

- Mã cheamã? Cum… Chiar El?… Isus?
- Hai, nu mai zãbovi. Te-asteaptã.
- Pe mine chiar? Ce, altii nu-s?
Pe Bartimeu? Asa a spus?
si orbul parcã se desteaptã.
- Atuncea… tot ce-a fost… s-a dus!

si ca nebun de bucurie,
se-naltã Bartimeu în vânt.
Stã drept acum ca o fãclie.
Îsi scoate haina, o sfâsie
si-o zvârle… zvrr… zdup! … la pãmânt.

Atuncea… peste-o clipã, douã,
eu voi vedea ca orice om.
si-apoi cu mâinile-amândouã,
îmi voi zidi o casã nouã
si voi sãdi pom lângã pom…

Asa… Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci… Hei, la o parte!
M-asteaptã fiul lui David!…

Dar ascultati. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
- O, Batimeu, ce vrei sã-ti fac?…
- Rabuni… sunt un orb sãrac.
Nu-ti cer nimic… Numai vederea…

Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericitã,
un Nume sfânt era soptit.
si mii de pasi au nãvãlit
cãlcând pe haina zdrentuitã.

Iar haina a rãmas în drum.
Cãci nimeni mintea nu si-a pus
cu-o zdreantã bunã pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
dupã Isus…
*

si-acum Isus Mesia trece
încet si blând pe strada ta.
Multimea iarãsi Îl petrece.
Dar tu-L privesti crispat si rece?
Tu n-ai ce-I cere nici ce-I da.

Spre Solul dragostei ceresti,
cei orbi, cei surzi aleargã-n stol.
Iar tu stai “demn”, tu nu cersesti.
si, iatã, tu nu stii cã esti
sãrac si orb, si surd, si gol…

Convoiul totusi se opreste.
Stai mii de chipuri fãrã grai.
Un om aleargã si-ti sopteste:
- Isus te cheamã. Îndrãzneste!
Te-asteaptã-n drum. De ce mai stai?

- Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.
Nici mut. Eu spun ce am de spus.
Eu inima n-o dau oricui.
si nu cer milã nimãnui!
- Hai, vino, totusi la Isus!

- Nu vreau de nimeni sã ascult.
Vointa mea mi-e zeu si tel.
Eu vreau plãceri. Eu vreau tumult!
Isus… e sfânt. O, chiar mai mult!
- Hai, vino totusi, vin´ la El!

Ascultã. Singur tu te minti.
Tu nu esti orb ca Bartimeu.
Tu vezi, auzi, vorbesti si simti.
Dar, vai, cu ochii tãi prea strâmti
nu-L poti vedea pe Dumnezeu!

Ascultã. Cel ce te-a chemat
nu-i doar penumbra unui gând.
E Dumnezeu ce te-a creat
e Fiul Sãu crucificat!
De ce nu vii la El plângând?

Ascultã. Nu te prinde teama?
Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?
Nu simti ce fericire pierzi?
Te-asteaptã DUMNEZEU! Ia seama!


Scrisa de:Costache Ioanid

Costache Ioanid
--------------------------------------------------------------------------------
Un vierme mic

E noapte. La o masa, plecat peste hartie,
cu-abecedaru-n fata, sta un copil si scrie.
Dar langa el, vicleana, din luciul filei roze,
zambeste o soparla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-si pune creionul intre dinti.
"...Soparlele-s frumoase...si-s repezi...si-s cuminti."
Usor el da o foie. Si alta...Si-nca una.
Apare papagalul...paunul si pauna..
si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
si un...Dar stai...afara...cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta. E-un glas sau o parere?
Se duce-n prag si striga: "E cineva?" Tacere.
Ba nu. E-un glas subtire. Auzi? -Mi-e frig...inghet...
Copilule, deschide pentr-un sarman drumet!
-Dar cine esti? Mi-e frica. -Sant mic... -Sa-ntreb pe tata!
-Nu-l intreba! Deschide ca ploua cu galeata!
-Dar cine esti? -Un vierme... -O, viermii nu prea-mi plac.
-Dar eu sunt mic...o scama...Si, cand ma fac covrig,
abia ma vezi. Hai trage zavorul ca mi-e frig!
Si i-a deschis baiatul: -Noroc si seara buna!
-Noroc...Dar unde-i ploaia? -A stat...Nu vezi ca-i luna?
Hi-hi!...A fost o gluma ca sa ma lasi pe prag...
Dar stai, nu-nchide usa, ca dupa mine trag
un vechi si bun prieten, un soricel din pod...
-Sant eu! Dar catea unde-i! Ia dami-o sa ti-o rod!
Apoi o sa dam fuga prin mese si prin blide
sa facem mii de pozne. Dar stai, ma rog, nu-nchide,
ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda!
-O bufnita? Mi-e frica! -Dar bufnita e blanda...
-Sant bufnita! Priveste in ochii mei rotunzi.
De-acum sa umblii noaptea si ziua sa te-ascunzi!
Sa fii ascuns de mama, de tata...Stai putin.
Ia mai largeste usa sa intre si-alt vecin...
-Eu! Ma cunosti. Sant vulpea. Si cred ca ma iubesti...
-Eu stiu ca vulpea strica... -Ce? -Viile?... -Povesti!
D-aca asculti de mine am sa te-nvat sa furi!
-Dar e pacat... -N-ai teama! Nu spune in Scripturi
ca apele furate mai dulci sant, mai placute?...
Si-acum...deschide-n laturi, ca vine...vine iute...
o zana fara seaman! Zambind sa-i iesi in cale
slavitei caracatiti!...incolacimii sale!
-Nu, n-o primesc! Mi-e frica! Afara!...Prea tarziu...
Caci bufnita si vulpea si soarecul suriu
dau usa de perete. Si umede ventuze
se prind in rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-nbratisare! Cum i se frange trupul!...
-Asa! Sunt desnadejdea! Acum apare lupul!
Vai! in chenarul usii doi ochi de foc se-arata...
E lupul ce ranjeste...si vine...vine..."Tata!"
Ca traznetul loveste o flacara pe lup.
Iar umedele brate de pe copil se rup.
-Tu dormi? ii spune tata. Si lectia n-ai scris!
Ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost...vis...

"Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata.
"E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata..."
Nu floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua.
Intaia ta minciuna adoce pe a doua.
Intai e o veriga, apoi un lant: robia.
Visarea trage lenea,si lenea lacomia.
Apare bautura, desfraul, furtisagul.
Si-apoi cand desnadesdea, trecand in graba pragul,
te face sa-ti curmi viata sau sa te-mbete crima,
cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna...Prima.
Minciuna e o crima! E-o crima orice pata!
Cand vine micul vierme, tu striga-n graba: "Tata!"
Prin sangele salvarii loveste-l pe dusman!
Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!


--------------------------------------------------------------------------------

Costache Ioanid
--------------------------------------------------------------------------------
Oricine iubeste o floare

Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...

Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.


--------------------------------------------------------------------------------

Poetry


Costache Ioanid
--------------------------------------------------------------------------------
Cu Tine-n gând

Cu Tine-n gand, Te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul Tau.

Cu Tine-n gand, Te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu Tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.

Cu Tine-n gand, doar eu si Tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar "nu" sa spun atunci cand Tu spui "nu",
si "da" sa spun la orice spui Tu "da".

Cu Tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu Tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu Tine-n gand in zori de zi...


--------------------------------------------------------------------------------

Mi-au placut cele doua poezii postate sub ingrijirea Tinelei. Prima scotind in relief omniprezenta Lui Dumnezeu, iar a doua o poezie care dezvolta un profund mesaj. Atunci cind l-ai gasit pe Isus, cind l-ai primit in inima, nu poti sta nepasator, nu poti fi atit de egoist fata de acei din jurul tau care pier in pacat. Datoria ta este sa spui si celor din jur despre comoara ascunsa pe care tocmai ai gasit-o. Din nefericire, sunt prea putini astfel de oameni si mult mai putini acei care mai cauta pe Dumnezeu. Cineva ma intreba despre cum am gasit eu forumurile si de ce m-am oprit la ele?
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu, indeosebi atunci cind pe celalalt forum, se arunca cu atita noroi si se prolifera atita blasfemie la adresa Lui Dumnezeu si a Cuvintului sau relevat Biblia. Dumnezeu a pus la cale totul. Am credinta ca nu am venit aici din intimplare, ci Dumnezeu m-a trimis sa-L marturisesc pe El. Sa marturisesc despre mintuirea pe care Domnul Isus e gata sa o dea tuturor acelora care cred in El si se lasa prelucrati de catre El, pentru a fi si mostenitori ai Imparatiei Lui Dumnezeu. Dupa ce o sarbatoare a trecut, poti sta o clipa si privi inapoi?
La aniversarea aceasta a fost si Sarbatoritul, in persoana Domnului Isus s-au a lipsit? Te-ai gindit pe cine sarbatoresti s-au n'are importanta, sarbatoare sa fie? Acum daca tot ai sarbatorit Nasterea Domnului, n'ai vrea tu ca Isus sa se nasca in ieslea inimii tale? Un verset de cintare spune:" Nu-L lasa sa plece trist poate niciodata\ mina Lui la usa ta n'are sa mai bata?" Eu sint un simplu om. Nu am nici studii multe, nici de neam mare nu sint. Dar asta care sint, am avut satisfactia si bucuria asemeni ucenicilor, de al gasi pe Mesia salvatorul sufletului meu. Si ca sa fiu mai corect, cred ca El m-a gasit pe mine si m-a asteptat. Meritul meu este acela ca I-am deschis si L-am invitat sa intre. Poti tu face acelas lucru cu Mintuitorul sufletului tau care asteapta la usa inimii tale?

EU CRED IN DRAGOSTEA TA
=================================
EU CRED IN DRAGOSTEA TA ISUSE, AJUTA-MA!
O! DA-MI PUTERE CACI AM OBOSIT PE CALE,
PRIN TRUDA MEA AJUNS-AM, CA SA CAD DIN NOU
VINO, RIDICA-MA SI INTINDE-MI,BRATELE TALE
IN SIGURANTA, SA MA SIMTDIN NOU, LA PIEPTUL TAU

SUNT UN STRAIN PE ACEST PAMINT ISUSE SFINT
O, DA-MI PUTERE, SA-TI SLUJESC PIN LA MORMINT
CIND IN NECAZURILE VIETII MA AFUND
TU MA RIDICA IAR, PE STINCA CE NU POT S-AJUNG

O, DA-MI PUTERE CACI AM OBOSIT PE CALE,
PRIN TRUDA MEA AJUNS-AM, CA SA CAD DIN NOU
VINO, RIDICA-MA SI INTINDE-MI, BRATELE TALE
IN SIGURANTA, SA MA SIMTDIN NOU, LA PIEPTUL TAU

EU CRED IN DRAGOSTEA TA ISUSE, AJUTA-MA!

CIT PACATUL M-A PURTAT

Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!

Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!

Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!

Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!

Dar de când mă port să-Ţi plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...

— O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...

Traian Dorz

La multi ani si tie, taica! Bine ai revenit!