MEDITATII CRESTINE ZILNICE 2008

Nu lasa focul sa se stinga
( 9 Feb.2008 )

În jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit John Morris si-a construit o casa în Rutherfordton. Folosind doua pietre de cremene, el si-a aprins un foc în semineu. Impresionat de felul cum focul a înviorat atmosfera casei, Moris a hotarît sa pastreze acel foc sa arda continu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a îngrijit ca focul sa nu se stinga niciodata. Mai mult decît atît ; atunci cînd a construit o casa noua pentru fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a aprins focul si-n noua casa. Mîndri de aceasta realizare, membrii familiei Morris , au hotarît sa pastreze focul aprins din generatie în generatie, în onoarea tatalui si-a bunicului lor. În anul 1920, din întreaga familie Morris, a mai ramas un singur urmas direct, ce era stra –stra- stra-nepot a lui John Morris, numit William Morris. Acesta era în vîrsta de aproape 80 de ani, nu se casatorise si nici nu avea nici un urmas. Prin multe încercari William a dorit sa-i determine pe cei ce-i erau rude mai îndepartate sa pastreze traditia familiei si sa nu lase focul sa se stinga . Dar niciunul dintre acestia n-au fost gata sa preia acest angajament. Auzind de framîntarea batrînului, un vecin de-al acestuia l-a vizitat si s-a angajat ca sa pastreze focul sa arda si în generatiile urmatoare. În anul 1948, la moartea lui William Morris, trecuse deja mai mult de 170 de ani de cînd focul a fost aprins si-a ars continu. În aceasta vreme si noi suntem chemati sa pastram aprins un foc care a început sa arda cu mai mult de 2000 de ani în urma. Au trecut razboaie, revolutii, iar pe scena lumii au venit si au trecut curente filozofice si miscari religioase ;dar flacara aprinsa de Hristos, nu s-a stins. Aceasta lumina a stralucit continu în întuneric. Acum este rândul tau sa îngrijesti ca aceasta flacara sa nu se stinga. Îti vei împlini aceasta slujire ?

10 Februarie


…viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal, si care ne-a fost aratata; deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. I Ioan 1:2-3
Cînd am fost în liceu, m-am simtit îndemnat sa citesc Biblia din scoarta în scoarta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa-mi împlinesc aceasta dorinta în trei ani de zile. Una dintre marile binecuvîntari de care am beneficiat citind întreaga Biblie, a fost faptul ca am înteles planul lui Dumnezeu pentru întreaga creatie.
Dorinta suprema a lui Dumnezeu asa cum o arata Biblia, este sa comunice cu noi oamenii. Înainte de caderea în pacat, Dumnezeu avea o întîlnire cu omul în fiecare dimineata. Dupa ce omul a pacatuit, tot Dumnezeu a luat initiativa pentru a reface aceasta relatie rupta.
Ne-a iubit asa de mult, încît a venit sa ne caute chiar aici în mijlocul lumii unde ne-am ratacit atrasi de cursele diavolului. S-a apropiat de noi prin Hristos, care a murit în locul nostru, ca sa ne deschida o usa spre partasia cu Tatal. Pentru ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, în locul pedepsei pe care o meritam, El ne ofera iertarea si binecuvantarea de-a reintra în prezenta Sa. Acesta este planul lui Dumnezeu si pentru tine.
N-ai vrea ca în acesta zi sa traiesti aceasta binecuvântare?
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; pentru ca doresti sa fiu în partasie cu Tine, ajuta-ma sa renunt la tot ceea ce ma tine departe de fata Ta si sa caut apropierea de Tine. Amin.

11 Februarie
( Luni, 11 Februarie, 2008 )

„Si acum, te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea pe care am avut-o de la început: sa ne iubim unii pe altii ! Si dragostea sta în vetuirea dupa poruncle Lui. Aceasta este porunca în care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit la început.” 2 Ioan 1:5-6 Dragostea este esenta vietii crestine. Asa cum Hristos si-a dat viata pentru noi; si noi trebuie sa fim gata sa ne dam viata pentru altii! Aceasta înseamna a-i iubi chiar si pe cei ce nu ne sunt simpatici si cu care nu suntem de acord . Pentru a demonstra aceasta masura de dragoste, trebuie uneori sa ne parasim zona noastra de confort si siguranta, si sa pasim prin credinta pe un teren necunoscut si plin de surprize. În ziua în care crestinii vor învata sa iubeasca asa cum Hristos ne-a dovedit-o, lumea nu va mai fi la fel. Apostolul Ioan se întreaba: „ Cum poate cineva sa spuna ca-L iubeste pe Dumnezeu, pe care nu-L vede si nu-l poate iubi pe fratele sau aflat lânga el? Cum poate cineva sa spuna ca iubeste; si atunci când vede un frate, sau o sora aflata în nevoie, refuza sa-i ajute?” Dragostea este mai mult decât o emotie, o simtire, sau o rostire de cuvinte delicate. Dragostea înseamna a-i hrani pe cei flamânzi, a-i îmbraca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi si a-i ridica pe cei cazuti, cu pretul oricarei jertfe. Dragostea nu trebuie sa ramâna numai un substantiv frumos, ci ar trebui sa devina un verb activ. Acest mod activ de-a ne arata si a ne pune în practica dragostea, este calea primordiala prin care îl putem prezenta lumii pe Hristos. Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa am o dragoste activa, ca sa pot dovedi prin slujirea altora, dragostea Ta. Amin.

12 Februarie
( Marti, 12 Februarie, 2008 )

„Planurile nu izbutesc când lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc când sunt multi sfetnici. Omul are bucurie sa dea un raspuns cu gura lui, si ce buna este o vorba spusa la vremea potrivita !” Prov.15:22-23 Dupa ce si-a lasat masina în parcarea unui mare magazin, o doamna a observat o alta masina care se îndrepta încet spre un spatiu liber din aceiasi parcare. Uitându-se cu mai mare atentie, a observat ca acea masina nu avea sofer. Panicata de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, doamna a alergat dupa acea masina, i-a deschis portiera si a tras repede frâna de mâna. Dupa ce a coborât din masina, foarte bucuroasa ca a facut o fapta demna de toata lauda, acea doamna a observat ca de aceiasi masina se apropia un barbat transpirat, care îsi dezbracase camasa si o înfasurase în jurul soldurilor. V-am oprit masina; i-a spus doamna soferului care mergea pe jos! Am observat; i-a raspuns soferul. Numai ca acum trebuie s-o împing din nou spre locul gol din parcare, unde urmeaza sa chem serviciul de reparatii, pentru ca nu stiu de ce nu mai porneste! Va puteti imagina ce-a trait doamna în acele momente? În locul sentimentelor de mândrie si multumire, ea a trait o mare rusine! Când reactionam impulsiv se poate sa traim si noi aceleasi sentimente, sau sa ajungem în încercari si conflicte chiar mult mai mari; nu-i asa ? Pentru ca sa nu ajungi în aceste situatii, încearca sa depasesti emotiile de moment si înainte de a actiona în vre-un fel, opreste-te sa te rogi si sa te gândesti la toate alternativele posibile. Cerându-i lui Dumnezeu întelepciune si ajutor ca sa hotarasti ceea ce este dupa voia Sa, vei primi îndrumare, pentru ca rugaciunea este calea prin care Dumnezeu ne da putere si calauzire. Rug. Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru ca actionând pripit, am facut atâtea lucruri care m-au târât în situatii delicate. Pentru ca sa nu mai traiesc aceasta rusine, da-mi întelepciune ca sa înfaptuiesc doar cee ce-Ti este placut. Amin

13 Februarie
( Miercuri, 13 Februarie, 2008 )

„ Isus S-a întors; si când i-a vãzut ca merg dupa El, le-a zis :”Ce cautati ?„ Ei I-au raspuns:”Rabi (care talmacit însemneaza „Învatatorule”), unde locuiesti ?” „Veniti de vedeti”, le-a zis El. S-au dus si au vazut unde locuia; si în ziua aceea au ramas la El.”..Ioan 1:38-39 Într-o zi în care Domnul Isus a observat ca doi dintre ucenicii lui Ioan îl urmaresc îndeaproape, i-a întrebat:”Ce cautati?” Ca sa dea un rãspuns întrebarii ce le-a fost adresata, si curiozitatii din inima lor, acestia au raspuns cu o noua întrebare .” Învatatorule am vrea sa stim unde locuiesti?” „Veniti de vedeti”, le-a raspuns Domnul ! Dupa momentele petrecute cu Domnul în acea zi, cei doi ucenici au fost asa de impresionati, încât au hotarât sa-I devina ucenici. Tuturor celor ce doresc sa-L cunoasca mai îndeaproape, Domnul Isus adreseaza si astazi aceeasi învitatie.”Veniti de vedeti!” Vor ajunge însa sa-L urmeze pe Domnul, numai cei ce raspund acestei chemari, cautând sa se convinga personal. Cu doua luni înainte ca sa fie asasinat, Dr.Martin Luter King. Jr, a vorbit în biserica sa „Eben Ezer” din Atlanta, despre momentul mortii sale. El a anticipat acel moment cu declaratia: „Chiar în aceste momente îmi întrezaresc sfârsitul vietii si ma gândesc la modul cum se vor desfasura funerariile. Daca veti fi prezenti la acea ocazie, sa nu-mi tineti o slujba lunga. Daca cineva va începe cu elogiile, asigurati-va ca nu va vorbi mult. Sa-i spuneti sa nu mentioneze ca am fost câstigatorul Premiului Nobel, pentru ca acest fapt nu-i asa de important pentru mine. Nu-i important nici ca am primit 300-400 alte premii, de la institutii si organizatii interne si internationale. De aceea la serviciul meu de înmormântare, as dori sa se poata spune, ca Martin Luther King si-a dat viata pentru a-i sluji pe altii, ca i-a iubit pe toti în aceeasi masura si a luptat pentru a reda libertatea celor înrobiti, a-i îmbraca pe cei goi, a-i hrani pe cei flamânzi si a-i vizita pe cei întemnitati. As dori apoi ca la serviciul meu de înmormântare sa se poata spune ca Martin Luther King, a trait si-a murit slujind umanitatea. Sa nu întrebati de conturile mele, pentru ca nu veti gasi nici un ban în ele. Tot ce am adunat, am împartit deja saracilor. Pentru ca nu am nici proprietati sau lucruri extravagante, pe care sa le las în urma mea, tot ceea ce doresc sa ramâna dupa trecerea mea din viata, este amintirea ca am trait o viata dedicata altora.” Dr.Martin Luther King.Jr, a lasat ca mostenire exemplul unei vieti traite în dedicare deplina, pentru ca aceasta a fost masura predarii lui în slujire, chiar din momentul când a fost ales ca pastor. Desi în acea vreme King, era un tânar entuziast, cu convingeri ferme, si echipat pentru a fi un bun predicator, de parintele sau spiritual, atunci când a fost atins de Duhul lui Dumnezeu, a înteles cã pentru el chemarea lui Dumnezeu este sa traiasca pentru altii. Când a raspuns acestei chemari:”Vino si vezi”, Dr.Martin Luther King, nu numai ca a devenit un urmas al Domnului, ci a facut-o printr-o dedicare deplina . Care este masura predarii tale ? Rugaciune. Doamne Isuse; ajuta-ma sa raspund invitatiei dragostei Tale si sa ma conving personal de prezenta Ta, pentru ca sa Te pot urma cu dedicare. Amin

14 Februarie
( Joi, 14 Februarie, 2008 )

„ El mi-a zis: „Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe cel Neprihanit, si sa auzi cuvinte din gura Lui: caci Îi vei fi martor, fata de toti oamenii pentru lucrurile, pe cari le-ai vazut si auzit.” Fapte.22:14-15 Atunci când citim epistolele Pauline, putem observa ca una dintre preocuparile majore ale apostolului, a fost sa pastreze unitatea în Biserica. Când apostolul Pavel a ajuns în Corint, atunci a fost prima data când s-a predicat Evanghelia în acest oras. Dupa ce un grup de oameni L-a primit pe Hristos, apostolul Pavel a înfiintat prima biserica din Corint, organizând întâlniri în case. Pentru ca a ramas în Corint aproape un an de zile, Pavel a încercat sa-i învete pe cei convertiti tot ceea ce stia despre Hristos si Evanghelie. Deoarece în acea vreme înca nu era un Nou Testament, sau Epistole, pentru informatii, noii convertiti depindeau de spusele lui Pavel. Atâta vreme cât apostolul Pavel a fost în Corint, raspunsurile la întrebarile lor veneau imediat. Când apostolul a trebuit sa plece în alte orase, iar cei convertiti au înfiintat în Corint noi si noi biserici, pentru ca Pavel nu mai era printre ei, sa le raspunda, au început sa apara si problemele. În acele momente membrii fondatori ai primei biserici i-au trimis lui Pavel scrisori, pentru a-i cere ajutorul. Când a primit aceste scrisori, apostolul Pavel a tratat problemele ridicate cu o deosebita atentie. Pentru ca nu cumva sa afecteze unitatea bisericii, el ia încurajat pe noii crestini în lucrarile bune si ia corectat cu mare grija în cele gresite. Ar fi fost usor pentru apostolul Pavel în acea situatie sa fi început o revolutie. Acest spirit n-ar fi condus însa la unitate, ci ar fi creat o si mai mare diviziune. Daca încerci sa rezolvi conflictele cu care te întâlnesti, altfel decât în duhul dragostei, sa nu uiti ca esti deja în mare pericol.

15 Februarie
( Vineri, 15 Februarie, 2008 )

„ Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede în Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” Ioan 5:24 Acum câtiva ani de zile, într-o publicatie a unei asociatii medicale canadiene, a fost prezentat cazul unui veteran de razboi numit Jack Trainor, care a luptat ca infanterist în primul razboi mondial. În timp ce înainta prin transee, Jack a fost împuscat, iar glontul i-a afectat nervii si tendoanele de la mâna dreapta. Pentru ca a pierdut si mult sânge, i-a fost afectat si creierul. De aceea, dupa acest incident, Jack a început sa aiba ºi crize de epilepsie. Datorita acestor afectiuni, medicii militari i-au prescris un sfârsit apropiat, iar casa de asigurari sociale, l-a pensionat pe viata, pentru disabilitate. Acest fapt s-a petrecut în anul 1920. Însa într-o dimineata a anului 1923, Jack s-a dat singur jos din pat, a mers la baie unde s-a barberit si s-a îmbracat, si a iesit în curte, fara sa fie ajutat de cineva. Dupa câteva luni, când s-a prezentat în fata medicilor care îl examinase, acestia n-au crezut ca Jack este soldatul caruia i-au prescris acel diagnostic. De aceea n-au vrut sa-l modifice. Desi în anii care au urmat, Jack si-a înfiintat propria firma, s-a casatorit si-a avut doi copii si a trait o viata normala, casa de asigurari i-a mai trimis pensia de invaliditate si dupa 20 de ani, pentru ca înca nu puteau sa creada ca cineva aflat în situatia în care a fost Jack, se poate face bine. Dumnezeu face lucruri incredibile; nu-i asa? El poate sa aduca vindecare pentru ranile fizice, dar în aceeasi masura si pe cele spirituale. Jack a avut sansa sa înceapa o noua viata si sa traiasca ca un renascut din punct de vedere fizic. Dumnezeu îti ofera însa sansa sa traiesti ca nou nascut, din punct de vedere spiritual. Daca pentru pentru unii oameni acest lucru este considerat imposibil, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. N-ai vrea sa traiesti începând o viata noua chiar din aceasta zi?

16 Februarie
( Sambata, 16 Februarie, 2008 )

„ De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu întelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica.” 1Cointeni 1:17 Pentru a-si zidi Biserica Sa, Dumnezeu a folosit de-a lungul timpului oameni cu diferite daruri si înzestrari spirituale. Pentru a ilustra acest fapt, Henri Nouwen a subliniat diferenta dintre Petru si Pavel, cei doi apostoli pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a pune temelia Bisericii Sale, spunând: „Petru a fost un simplu pescar, ce a raspuns chemarii lui Hristos, mai mult din punct de vedere emotional. Din aceasta cauza el a ramas un impulsiv toata viata, fara a analiza prea mult situatiile cu care s-a confruntat. Pavel a fost însa un teolog, educat la cea mai înalta scoala a vremii. Preocupat de detalii si de întelegerea rationala a adevarului, Pavel nu numai ca a fost implicat în multe dezbateri teologice, ci a fost gata chiar sa se ridice si împotriva crestinilor, atunci când a considerat ca adevarul pe care îl stia, era în pericol. Dupa ce l-a întâlnit pe Hristos, Pavel a ramas acelasi om rational, echilibrat, si cu o minte ascutita, gata sa apere si sa sustina Adevarul. Desi pentru a pune temelia Bisericii Sale, Dumnezeu a folosit apostoli asa de diferiti, n-au aparut doua biserici; una emotionala si alta rationala. Dumnezeu are o singura Biserica în care traiesc în unitate atât cei ce exceleaza prin entuziasm, cât si cei ce sunt constiinciosi rationalismului. Nu cumva lupti ca în biserica în care slujesti, sa fie toti de aceeasi nuanta? Pentru ca fiecare ditre noi suntem unici, iar Duhul Sfânt ne-a înzestrat cu daruri diferite, sa nu uitam ca vom avea o contributie pozitiva la viata si unitatea bisericii, numai atunci cînd vom învata sa-i acceptam pe fratii nostri în dragoste. Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa-mi folosesc darurile cu care m-ai înzestrat, pentru slujirea altora si zidirea Bisericii Tale. Amin.

17 Februarie
( Duminica, 17 Februarie, 2008 )

„ Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca: asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda, nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca.” 1 Corinteni 3:6-7 Apostolul Pavel a dorit ca toti credinciosii din Corint sa înteleaga ca fiecare dintre ei au cel putin un dar spiritual primit din partea lui Dumnezeu, si pot contribui în mod pozitiv la zidirea Bisericii. Dupa ce Pavel a parasit Corintul, în biserica pe care o înfiintase, a venit sa predice Apolo. Comentatorii Biblici l-au considerat pe Apolo, acel predicator intinerant din Alexandria, un crestin devotat si un predicator ilustru. Dupa ce i-au ascultat predicile, crestinii din Corint au fost asa de uimiti de întelepciunea si elocinta sa, încât si-au pierdut tinta. În loc sa continuie a-L urma pe Hristos, unii dintre ei s-a considerat „urmasi ai lui Apolo!”. În acele momente cei ce au fost impresionati de rationamentul lui Pavel, s-au constituit în grupul:”urmasii lui Pavel!” Altii prinsi de entuziasmul lui Petru, s-au autointitulat „urmasii lui Chifa!” Cu toate acestea, o parte dintre ei au ramas fideli lui Hristos, numindu-se „urmasii lui Hristos!” Auzind despre aceste diviziuni, apostolul Pavel le raspunde ridicând o singura întrebare: Hristos este oare împartit ? Cu siguranta „ NU”, ar fi trebuit sa raspunda fiecare dintre ei. Doerece cu totii, ar fi trebuit sa-L urmeze pe Hristos, pe cei din Corint, Pavel, Apolo sau Chifa, n-ar fi trebuit sa-i dezbine, ci sa-i ajute sa ajunga mai repede la aceasta tinta. Membrii bisericii din Corint, au ajuns însa la diviziune, pentru ca în loc sa se uite la Hristos, au început sa-i pretuiasca pe predicatori. Au neglijat tinta suprema si s-au luat dupa mesageri. Este demn de remarcat însa faptul ca pentru a rezolvarea acestei probleme, apostolul Pavel n-a spus nimic negativ despre Apolo. El nu si-a discreditat succesorul, ci oridecâteori a scris sau a facut o marturisire despre Apolo, a folosit doar cuvinte de apreciere. Pavel a avut aceasta atitudine, pentru ca a înteles ca Apolo avea o contributie pozitiva pentru zidirea Bisericii. Apolo putea sa vorbeasca într-un mod în care el n-ar fi reusit niciodata. Din aceasta cauza, Pavel a încercat sa-i convinga si pe cei din Corint ca important nu-i mesagerul, ci mesajul propovaduit. Aratându-le ca nimeni n-a fost botezat în numele lui Pavel, Apolo sau Chifa, ci numai în numele lui Hristos, Pavel îi cheama pe cei din Corint sa traiasca în unitate, pentru ca Hristos nu poate fi împartit! Cred ca nici noi n-ar trebui sa uitam acest lucru; nu-i asa? Nu apartinem niciunui pastor sau altui slujitor, ci numai lui Hristos! Rugaciune: Doamne Isuse, pentru ca sa nu produc dezbinare, sau sa ajung în ratacire, ajuta-ma sa-i iubesc pe mesageri, pretuindu-le mesajul, dar sa Te urmez pe Tine. Amin.

18 Februarie
( Luni, 18 Februarie, 2008 )

„Atunci toti cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, caci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc numele Tau. Ps.5:11 O familie a pornit într-o calatorie printr-o zona desertica a tarii. Ajungând într-o zona periferica, au oprit pentru a alimenta, la o statie de benzina ce era singura cladire din cât puteai vedea cu ochii. Cuprinsa de melancolia acelei singuratati, în timp ce angajatul statiei de benzina le umplea rezervorul, sotia a întrebat: „ Domnule; ce faci în aceasta singuratate, pentru a avea o viata entuziasta ?” Dupa ce a privit-o îndelung, angajatul statiei i-a raspuns: „Doamna; în pustietatea asta, nimeni nu poate avea o viata entuziasta!” Daca pentru angajatul statiei de benzina în singuratatea în care lucra, viata îi era lipsita de entuziasm, este dureros sa observam ca unii crestini sunt lipsiti de entuziasm chiar si atunci când vin la biserica, sau sunt în mijlocul prietenilor. Acestia traiesc fara nici o motivatie sau bucurie, de parca ar fi în mijlocul pustiei, iar pentru ei nu s-a întâmplat nimic. Chiar daca mai suntem înca în pustia acestei lumi, Biblia ne spune ca avem un Mântuitor viu, care a biruit moartea si puterea întunericului, si care desi S-a înaltat la cer, este gata sa vina pe nori, pentru a ne lua cu Sine în slava, unde vom petrece întreaga vesnicie. Auzind si crezând acest adevar, ar trebui sa fim cei mai fericiti dintre pamânteni, traind în fiecare zi o viata plina de bucurie si entuziasm. Te numeri printre acesti oameni? Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa traiesc si sa împartasesc adevarata bucurie