Am lăsat a mea iubire, versuri Constantin Gavrilescu

Drumu-i greu şi lung îmi pare
Când mă-ntorc din nou în ţară,
Am lăsat a mea iubire
Scumpa-mi mare, dar mă doare.

Marea e a mea mireasă
O iubesc de când mă ştiu,
Când mă-ntorc la mine acasă
Fără ea va fi pustiu.

Ce-o să fac atunci când noaptea
Mă voi duce la culcare?
Pân' să adorm, unde-i e şoapta?
Unde-i vuietul ei mare?

Drumu-i greu dar am plecat,
Făr' de-a ei îmbrăţişare,
Dar sunt însă împăcat,
I-am furat o sărutare.

Într-a zilei strălucire
I-am şoptit timid în glas:
Te iubesc. Rămâi cu bine!
Am plecat... tu, ai rămas.
(Constantin Gavrilescu - Grecia 14.07.2012)

Mulţumesc Jenifer
Gândul fuge iar spre mare
unde-i locul de iubire
şi cu marea întilnire
de-a găsi iar împlinire.
Gavi...

Gavi... a scris:

Mulţumesc Jenifer
Gândul fuge iar spre mare
unde-i locul de iubire
şi cu marea întilnire
de-a găsi iar împlinire.
Gavi...

Cu plăcere.
Ştiu că iubeşti marea, căreia îi dai întâlnire anual. Sunt sigură că şi ea te iubeşte pentru stabilitatea sentimentelor tale.
Toate cele bune!