Poveste de iubire, versuri Constantin Gavrilescu

Din nou cu ochii-ţi sorb privirea
ce se reflectă în privirea mea,
albastrul ochilor senin ca marea
îmi umple sufletul, simţind iubirea ta.

Şi-n clipele ce tainic ochii tăi inundă,
sufletul meu cu jarul dorului aprins,
îmi plec spre tine gura-mi ce-i flănmândă,
şi de mirajul dragostei mă las cuprins.

De vină-i numai soarta ce a vrut
ca să cunosc fiorii dulcei agonii,
ce m-a cuprins cu primul tău sărut
iar de atunci mereu te-aştept să vi.

În nopţile de vis cu Lună plină
când stele mii pe boltă strălucesc,
te-aştept sub liliacul din grădină
să-ţi spun din nou cât te iubesc.


Si-n noapte-am să-ţi surprind privirea
ce candid se reflecta în privirea mea,
albastrul ochilor senin ca marea
pecete-n inimă-o să pună, mereu cu gingăşia sa.
(Constantin Gavrilescu – 9 septembrie 2012)

Ce poveste de iubire, ce superba realizare, minunat Jenifer, sa ne traiesti.
O poveste de iubire
spusa-n toamna de viata,
va trezi la implinire
primavara-n dimineata.
Gavi... 13.09.2012.

Gavi... a scris:

Ce poveste de iubire, ce superba realizare, minunat Jenifer, sa ne traiesti.
O poveste de iubire
spusa-n toamna de viata,
va trezi la implinire
primavara-n dimineata.
Gavi... 13.09.2012.

Mulţumesc Gavi. Tu să ne trăieşti, ca să ne încânţi în continuare cu frumoasele tale versuri.