Din infinitul de iubire
un stop mi-ar fi suficient,
să am în suflet mulțumire,
și echilibru permanent.
Ce est-un strop? E mai nimic,
ceva cantitativ neînsemnat,
care înlătură puternic,
durerea resimțită altădat.
Să crescă însă-ncet, imens,
ca valul ce lovește țărmul
când vântul furios l-a-mpins,
s-ajungă unde-mi este dorul.
Îmi arde inima-n iubire
cu jarul întețit imediat,
doresc un strop de fericire,
în dragostea-mi far’ de păcat.
Din infinitul de iubire,
dă-mi Doamne picul cel dorit,
s-alung-acea nefericire,
unindu-ne-n amorul infinit.
(Constantin Gavrilescu - 03.01.2013)