Cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura româna

Evenimentul Zilei Nr. 5053

Luni, 14 Ianuarie 2008, 12:35

Cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura româna 17%20Eminescu%20Mihai

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889)

Galerie de Imagini
1 2

Cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana
14 Ianuarie 2008
Simona Chitan

Mihai Eminescu i se adresa iubitei sale, Veronica Micle, cu apelative nastrusnice de genul „Mai fata nebuna si dragalasa”.

Unde-i dragostea de altadata? „Evenimentul zilei” incearca sa readuca in atentie cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana a tuturor timpurilor, cu ajutorul criticilor si al scriitorilor. Din ierarhiile specialistilor, pe care le vom prezenta tematic in urmatoarele zile, rezulta ca printre cele mai frumoase povesti de dragoste se numara si corespondenta dintre Veronica Micle si Mihai Eminescu, de la a carui nastere se implinesc maine 158 de ani.

„Draga Momoti”

Printre optiunile criticilor si scriitorilor Nicolae Manolescu, Dan C. Mihailescu, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Radu Paraschivescu, Daniel Cristea-Enache, Emil Brumaru, Nora Iuga, Simona Sora si Simona Popescu se numara povestile din romanele „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Adela”, de Garabet Ibraileanu, „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, de Camil Petrescu, „Ioana”, de Anton Holban, „Rusoiaca”, de Gib Mihaiescu, „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu, „Femei”, de Mihail Sebastian, si „Creanga de aur”, de Mihail Sadoveanu.

Desi majoritatea specialistilor au mentionat in ierarhiile lor corespondenta dintre Eminescu si Veronica Micle, toti au fost de acord ca volumele cele mai bune despre dragoste au fost scrise in anul 1933. Daca erotismul, in general, si „scena alcovului”, in particular, au devenit in perioada interbelica o proba de virtuozitate literara, in prezent, romanul modern pune accent nu pe o poveste de dragoste, ci pe una de sex.

Poetul se adresa iubitei sale, la inceputul scrisorilor, cu formule nastrusnice: „Scumpa Cuta”, „Draga Momoti”, „Mai ramura de liliac”, „Mai fata nebuna si dragalasa”, „Draga minunica” ori „Dragul meu bobocel motat”.

Prototipul indragostitului romantic

„Eminescu ramane, pentru mine, prototipul indragostitului romantic (adica exemplar) din toata literatura romana”, spune poeta Simona Popescu, care a inclus in topul sau povestile de dragoste din „Luceafarul” si „Cezara”. La randul sau, criticul Paul Cernat a clasat pe locul al doilea in ierarhia sa povestea de dragoste din „Luceafarul”.

Corespondenta dintre Veronica Micle si Mihai Eminescu a aparut intr-o alta lumina, in editia ingrijita de Christina Zarifopol-Illias, de la Polirom, in care au fost publicate 108 scrisori.

„Se iubeau cu adevarat”

Aceste scrisori arata ca „ea nu este femeia care l-a inselat pe Eminescu cu Caragiale, ori el - nebunul de prin ospicii, si darama imaginea despre Veronica pe care a lasat-o misoginul de Calinescu”, spune Nicolae Manolescu.

Unele scrisori sunt impresionante, dezvaluind suferintele si framantarile poetului bolnav.

„In ciuda suisurilor si a coborasurilor, cei doi protagonisti se iubeau cu adevarat. Legenda jocului amoros duplicitar - cand cinic si plebeu, cand nemilos-rafinat, cand, pur si simplu, mincinos, centrat exclusiv pe placerea carnala, al amandurora - intretinuta de o intreaga specie de biografi, este infirmata in mod categoric in corespondenta lor”, crede Christina Zarifopol-Illias.

CUPLU NEMURITOR

Vraja erosului si a mortii

Mircea Mihaies, senator EVZ:

"Nu stam grozav cu amorul in literatura romana. N-am reusit sa impunem cupluri „nemuritoare”, de genul Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Abelard si Eloise. Amorurile noastre de rasunet au existat mai degraba in viata reala, ducand abia apoi la reflectii literare (gen Eminescu si Veronica Micle, triunghiul Natalia Negru-St. O. Iosif-D. Anghel, Regele Carol al II-lea si Elena Lupescu etc.).

O poveste de dragoste care se respecta trebuie sa stoarca lacrimi. Altminteri am suferit si ne-am bucurat degeaba. Or, tocmai aceasta proba n-o trecem. Exista, desigur, povestea lui Felix si a Otiliei. Dar sentimentele sunt impinse undeva in planul secund al uneri intrigi mult prea conventionale. „Balzacianismul” cartii, pe care s-a batut atata moneda, coboara asupra relatiei dintre cei doi un aer de vaporoasa precaritate, de contratimp mai degraba zolist decat impresionist, cum poate i-ar fi placut lui Calinescu.

La fel de „defecta” e si iubirea dintre Gheorghidiu si Ela. E drept, Camil Petrescu ne propune un roman al disolutiei iubirii, dar lucrurile sunt prezentate cam „din cap”, la strict nivel teoretic, fara zbaterile, sudorile si lacrimile presupuse de „marea iubire” asa cum o intelege un cititor naiv cum sunt eu.

Prefer, din acest motiv, doua minunate secvente din „De ce iubim femeile”, al lui Mircea Cartarescu. Prima dintre ele, „Petruta”, debordeaza de o sexualitate adolescentina extraordinar evocata, care te coboara in adancimile propriilor obsesii si experiente. Miracolul iubirii poate lua, iata, infatisarea unor evocari banal-stangace, dar pline de un nerostit patos. La fel si fulminanta, cruda, brutala, carnala iubire dintre Zaraza (devenita ulterior eroina faimosului tangou) si cantaretul Cristian Vasile.

Povestea de dragoste suprema a literaturii scrise in Romania ramane aceea dintre Eminescu si Veronica Micle, asa cum am descoperit-o in corespondenta inedita a celor doi, din „Dulcea mea doamna / Eminul meu iubit”, editie datorata Christinei Zarifopol-Illias. Scrisorile reprezinta nu doar un mare eveniment cultural, ci si o extraordinara surpriza umana ce radiografiaza complicatele relatii, tandre si ironice, incrancenate si ludice, amare si zglobii, naive si ingandurate, severe si generoase, imature si grave dintre doi tineri din veacul trecut care se iubeau cu pasiune. E o poveste mirifica, plina de parfumul unei lumi romantice, stand, ca intr-un blestem, sub vraja erosului si a mortii. Cititi-o si veti intelege ca exista iubire dupa moarte. Ba chiar si iubire dupa iubire.

In rest, amorurile perverse din monumentalul kitsch al lui Mateiu Caragiale, „Craii de Curtea Veche”, ori dulcegariile a la Ionel Teodoreanu ma plictisesc. Sunt la fel de irelevante ca si „pornosagurile” la vrac ale generatiei ultime de prozatori."

IN MEMORIAM

Manuscrise in facsimil

> La Biblioteca Academiei Romane, maine, la ora 12.00, are loc lansarea volumelor VIII-XIV din seria Manuscriselor in facsimil ale lui Mihai Eminescu, imprimate la Monitorul Oficial. In total, vor fi 24 de volume, cu 14.000 de pagini ale poetului. Cu aceasta ocazie, actorul Ilie Gheorghe, de la Teatrul National din Craiova, va oferi un recital din poezia eminesciana.

> Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan si Aurelian Octav Popa (la clarinet) vor sustine recitalul „Trecut-au anii...”, maine, la Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti (TNB), pentru a aniversa nasterea poetului Mihai Eminescu. „Trecut-au anii...” este un spectacol organizat de UNITER impreuna cu TNB.

> Mircea Dinescu a primit ieri, la Botosani, Premiul Opera Omnia pentru poezie „Mihai Eminescu” - in valoare de 1.500 de euro, surclasandu-i pe Cristian Simionescu, Ion Mircea, Nicolae Prelipceanu si Nora Iuga. Pentru Opera Prima (1.000 de lei), juriul l-a declarat castigator pe poetul Florin Partenie.

> Memorialul Ipotesti - Centrul National de Studii „Mihai Eminescu” organizeaza maine cea de-a 40-a editie a Zilelor Eminescu. Manifestarile debuteaza la ora 10.00 cu o slujba de pomenire la Bisericuta familiei Eminovici.

> Doritorii pot cumpara in aceste zile „Integrala poetica” a lui Mihai Eminescu, in patru volume, aparuta in populara colectie „Biblioteca Pentru Toti” de la Editura Minerva. Pretul total este de 28,14 lei.
colecTiE. Academia a editat inca sapte caiete din scrierile poetului
EDITIE DE LUX
500 de pagini de epistole

Volumul „Dulcea mea Doamna / Eminul meu iubit. Corespondenta inedita Mihai Eminescu - Veronica Micle” cuprinde scrisori din perioada 1878-1883. Acestea contin informatii de prim ordin despre creatia lui Eminescu, despre gandirea lui politica si sociala. Editia - ingrijita cu transcriere, note si prefata de Christina Zarifopol-Illias - a aparut in 2000 intr-un format de lux, de peste 500 de pagini, cu scrisorile poetului in facsimil. Datorita succesului, cartea a fost reeditata de Polirom, in format de buzunar.

Evenimentul Zilei Nr. 5054

Marti, 15 Ianuarie 2008, 12:31

Cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura româna 18adela

Marina Procopie a intruchipat-o pe Adela, eroina romanului lui Garabet Ibraileanu intr-un film realizat de Mircea Veroiu in anul 1984

Galerie de Imagini
1 2 3

1933, anul in care s-au scris cele mai frumoase romane de iubire
15 Ianuarie 2008
Simona Chitan

Mircea Eliade, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Gib Mihaescu si Garabet Ibraileanu au daruit literaturii romane carti de aur in perioada interbelica.

EVZ incearca sa readuca in atentie, printr-un serial, cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana a tuturor timpurilor. Din voturile celor 11 specialisti, carora EVZ le-a cerut optiunile, a reiesit ca cele mai apreciate romane de dragoste au fost scrise in anul 1933: „Creanga de aur”, de Mihail Sadoveanu, „Rusoaica”, de Gib I. Mihaescu, „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Adela”, de Garabet Ibraileanu, „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu.

„Ciudat, literatura romana nu contine foarte multe romane de dragoste de mare forta. Si, chiar mai ciudat, pentru mine cele mai frumoase romane de dragoste sunt publicate, toate, in anul 1933”, spune scriitoarea Ioana Parvulescu.

Criticii si scriitorii Nicolae Manolescu, Dan C. Mihailescu, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Radu Paraschivescu, Daniel Cristea-Enache, Emil Brumaru, Nora Iuga, Simona Sora, Paul Cernat si Simona Popescu prefera, pe langa volumele din 1933, si alte titluri din perioada interbelica: „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, de Camil Petrescu, „La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu, „Femei”, de Mihail Sebastian, „Creanga de aur”, de Mihail Sadoveanu, si „Ioana”, de Anton Holban.

Dragostea ca pasiune

Scriitorii romani „nu sunt mari maestri cand e vorba sa scrie despre dragoste. In marea majoritate a romanelor acestora exista o abordare candida a sentimentului respectiv”, considera criticul Nicolae Manolescu.

„Noi avem tot felul de povesti in care dragostea e inlocuita cu dispretul si dorinta de dominare; la Sadoveanu povestile sunt tragice: femeile fie isi ucid barbatii, fie „se sinucid”, omorate de barbati. In afara de „Maitreyi”, unde apare dragostea ca pasiune, restul sunt povesti frumoase si atat.” In topul sau, Nicolae Manolescu include romanele „Adela”, „Creanga de aur” si „Maitreyi”.

Zona psihologica si subiectivista

Scriitorul Mircea Cartarescu afirma ca „romanul romanesc a fost fie social, cu povesti de dragoste presarate mai mult ca ingrediente ale unei psihologii primitiv-gregare, fie modernist, interesat mai mult de tehnici narative decat de subiect si dispretuind „caldura animala”. Doar in destul de subtirea sa zona psihologica si subiectivista din interbelic exista cateva povesti memorabile de amor si, sporadic, in prelungirea ei dupa razboi (bineinteles, romane de dragoste siropoase, kitsch, de consum au existat dintru-nceput)”.

Dupa povestea din nuvela „Haia Sanis”, de Sadoveanu, scrisa in 1908, scriitorul prefera pe cele din „Maitreyi”, „Adela”, „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” si „Ioana”.

FEMEI FASCINANTE DIN LITERATURA ROMANA

Maitreyi, Adela si Lorelei, cele mai apreciate

Va prezentam cele mai frumoase romane, care au fost scrise intre anii 1924-1935, in ordinea cronologica aparitiei lor. Cele mai apreciate poarta nume de femei: „Maitreyi”, „Adela”, „Ioana” si „Lorelei”.

1. „La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu (1924). Nu e propriu-zis un roman de dragoste. „Probabil ca tocmai asta m-a atras la el. Iar episodul care m-a marcat a fost sinuciderea Olgutei, un personaj tulburator cu mult inainte de a-si curma viata printr-un foc de revolver. De altfel, cred ca Olguta Deleanu e personajul feminin cel mai bine conturat - nu stiu daca din toata literatura romana, dar cu siguranta din opera lui Teodoreanu”, spune scriitorul Radu Paraschivescu.

2. „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, de Camil Petrescu (1930). Romanul poate cel mai cunoscut al lui Camil Petrescu se afla pe locul intai alaturi de „Patul lui Procust” in ierarhia realizata de poetul Emil Brumaru si pe locul al patrulea in clasamentul scriitorului Mircea Cartarescu.

3. „Femei”, de Mihail Sebastian (1932). „Femeile lui Sebastian marcheaza o epoca si o conceptie in care diferentele „de corp” sunt mai importante decat au fost vreodata, in care scenele alcovului sunt inca evazive, dar sugestive, iar iluzia amorului reciproc deconstruita pana la anulare”, spune criticul Simona Sora, care a clasat volumul de povestiri pe locul al patrulea in optiunile ei.

4. „Maitreyi”, de Mircea Eliade (1933). Romanul este „povestea unui tragic malentendu in care conceptia occidentala si cea extrem-orientala despre iubire se ciocnesc tangibil (corporal) si intangibil (spiritual)”, spune criticul Simona Sora. Intalnim „dragostea ca strainatate si stranietate”, adauga Ioana Parvulescu, care a asezat romanul pe locul al treilea in preferintele ei. Scriitorul Radu Paraschivescu, care l-a plasat pe locul al patrulea in ierarhia sa, a fost impresionat de „fiorul mistic al povestii, numele si aerul cosmopolit al anumitor personaje, contactul cu o lume despre care stiam pe atunci foarte putin”. In topul sau, Mircea Cartarescu pune romanul pe locul al doilea, iar Nicolae Manolescu - pe locul al saptelea.

5. „Patul lui Procust” , de Camil Petrescu (1933). „Patul...” lui Camil Petrescu este considerat cel mai bun roman de dragoste din literatura romana de catre criticul Paul Cernat.

„Cuplurile Allan-Maitreyi si Ladima-Emilia tin de categoria imposibilului”, spune Daniel Cristea-Enache. Ioana Parvulescu, care a ales „Patul lui Procust” pe locul cinci in topul sau, considera ca, „la urma urmei, in dragoste ar trebui sa ramana, intotdeauna, un mister nerezolvat”.

6. „Adela”, de Garabet Ibraileanu (1933). „Un roman despre o dragoste imposibila, mult mai „carnal” (vezi secventa sarutarii mainii) decat isi imagineaza cei care au vazut doar filmul lui Veroiu”, spune criticul Simona Sora, care a plasat acest roman pe locul intai in clasamentul sau. Nicolae Manolescu pune pe locul patru acest roman. „Dragostea in belle epoque. Macar pentru recuperarea pudorii si a ezitarilor intr-o epoca impudica merita sa fie in top”, afirma scriitoarea Ioana Parvulescu. Cartarescu o plaseaza pe locul al treilea in topul sau.

7. „Creanga de aur”, de Mihail Sadoveanu (1933). Romanul lui Sadoveanu este pe locul al cincilea in ierarhia lui Nicolae Manolescu. „O dragoste interzisa, intre doi „alesi”, conturata mai mult din sugestii si pe putine pagini, dar care lumineaza intreg romanul. O dragoste-basm, o dragoste platonica, o dragoste distrugatoare, totusi, pentru ambii parteneri”, apreciaza Ioana Parvulescu.

8. „Rusoaica”, de Gib I. Mihaescu (1933). „Romanul contine toate treptele dragostei, de la scenele erotice cele mai carnale pana la dragostea-fantasma. Barbatul e real, femeia un vis care din cand in cand devine realitate, adica imperfectiune”, considera Ioana Parvulescu.

9. „Ioana”, de Anton Holban (1934). „Povestea a doi oameni care nu pot trai nici impreuna, nici separat, reluata in decorul unei Cavarne estivale, mai putin cosmpolite decat Balcicul vecin”, spune criticul Simona Sora, care asaza pe locul al doilea romanul.

10. „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu (1935). Romanul e pe locul al cincilea in topul lui Radu Paraschivescu.

„De ce? Fiindca dragostea e deconstruita cu armele scriitorului de catre un protagonist (Catul Bogdan) care e la randul lui scriitor. Fiindca Ionel Teodoreanu si Mateiu Caragiale mi se par autorii cu cel mai mult parfum in fraza. Fiindca e induiosatoare ravna cu care un barbat pretinde ca intelege femeia. Fiindca numele eroinei are muzicalitatea unei lacrimi cazute pe o petala”.

REGRET

N-avem nici macar o Lolita

Scotocesc in amintire si nu gasesc mare lucru. Dragostea la romani nu exceleaza in cartile lor. N-avem un Tristan si o Isolda, n-avem un Romeo si o Julieta, n-avem nici macar o Lolita sau niste „Legaturi periculoase”, n-avem o Giamilia de Aitmatov, n-avem o Anna Karenina sau, de ce nu, un „Amantul doamnei Chaterley”.

De la Costachi Conachi si Alecsandri, cuplurile amoroase n-au pregnanta in literatura romana, raman doar scene care se pulverizeaza de cum dai pagina. Cand au cat de cat substanta, n-au contur, cand au contur, n-au ecou. Sunt comune si plicticoase, ca o alee nesfarsita de bloc fara sot.

Dupa o asemenea afirmatie, ma tem ca pierd si ultima bruma de simpatie din partea confratilor. De aceea intru si eu in joc cu cateva carti, care, ce-i drept, nu impun cupluri de indragostiti pentru eternitate, dar ne induc in noi starea de indragostire care persista in noi inca si inca. „Din perioada interbelica prefer „Patul lui Procust”, „Maitreyi”, „Ioana” si „Adam si Eva”. (Nora Iuga, poeta)

EXERCITIU

Intoarcere la „Adam si Eva”

N-am fost niciodata un devorator de romane de dragoste. Pe vremea cand mai citeam din placere, cautam un alt tip de carti, ba chiar nutream un soi de mefienta fata de tot ce putea fi banuit de sentimentalism sau melodrama. Prin urmare, fac „contre coeur” acest exercitiu de clasificare, fiindca nici memoria mea nu mai e ce-a fost, nici lecturile de care vorbesc nu sunt foarte proaspete.

Dintre romanele interbelice aleg: „La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu, „Adam si Eva”, de Liviu Rebreanu, „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu. Prefer „Adam si Eva”, scrisa in 1925. Intoarcerea in timp, tema jumatatii care isi cauta perechea, paginile cu iz metempsihotic, cele sapte reintrupari ale lui Toma Novac si geografia lui afectiva - iata de ce cred ca romanul acesta ramane o borna in asa-numita literatura de dragoste (scriu anevoie termenul, mi se pare vag stanjenitor).

N-am inclus pe lista „Patul lui Procust” si „Enigma Otiliei”. Recunosc, dar nu regret. Am facut-o dintr-un singur motiv: m-am referit doar la carti pe care le-am citit fiindca am vrut, nu din obligatie scolareasca (liste de lecturi obligatorii, teza etc.). ( Radu Paraschivescu, scriitor)

Numarul mesajelor : 2 Reputatie : 0 Puncte : 6007 Data de inscriere : 12/06/2008

Tăcerea ta...

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

Octavian Goga
Poezii de dragoste... Cit de profunda e comunicarea nonverbala... cu totii am avut momente de TACERE care ne-au amprentat, poate mai puternic, decit o lunga discutie fermecatoare... Smile

» literatura
» Vin sarbatorile si noi toate trebuie sa fim frumoase