Moartea, impermanenta.
A fost semanat cuvântul
“Mâine” si nu a mai rasarit. (arab)
Foarte
des se încarca pe spinarea unei camile batrâne
pielea uneia tinere. (arab)
Moartea este mai aproape de noi ca pleoapa de ochi. (arab)
Pregateste-te de moarte înainte de moarte. (arab)
Viata celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte.
(armean)
Mormântul
este disponibil oricând si se închide pentru totdeauna.
(armean)
Înainte de venirea noastra nimic nu-i lipsea lumii;
dupa plecarea noastra nimic nu-i va lipsi. (indian)
Moartea nu are gura sa anunte când vine. (japonez)
Moartea
este oaspetele fiecaruia. (persan)
Moartea este o camila care se culca pe pragul fiecarei case.
(persan)
“Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va rasari
soarele si vor râde lotusii”. Pe când se
gândea astfel o albina într-o floare de lotus,
o, ce nenorocire! un elefant calca pe ea. (Appaya Diksita)
Batrânetea sta amenintatoare ca o tigroaica, bolile
se napustesc asupra corpului ca niste dusmani, viata se scurge
ca apa dintr-un ulcior spart; si totusi lumea savârseste
fapte rele; iata ceva ciudat! (Bhartrhari)
Corpul îi este gârbovit, mersul sovaielnic, dintii
au cazut vederea se stinge, surzenia creste…, ai sai
nu (mai) dau atentie vorbelor sale, sotia nu-l (mai) asculta:
Vai de omul care îmbatrâneste! Chiar si fiul sau
se poarta dusmanos cu el! (Bhartrhari)
Când cineva aude ca s-a furat un lucru neînsemnat
din casa vecinului, el pune o paza în locuinta sa proprie;
asa se obisnuieste. Dar de ce nu se teme lumea de zeul mortii,
care zilnic rapeste oameni când dintr-o casa când
din alta? (Cilhana)
Nimeni
nu stie ce i se va întâmpla mâine cutaruia
sau cutaruia; de aceea cel cu minte sa-si faca treburile înca
azi. (Carngadharapaddati)
Înca înainte ca (omul) sa-si fi luat plata pentru
cele înfaptuite, în timp ce mai este ocupat cu
ceea ce înca nu este facut si în timp ce-si cauta
de treburi pe câmp, în piata sau acasa, vine moartea
si-l ia. (Mahabharata)
Asta s-a facut, asta ramâne de facut, asta iarasi s-a
facut pe jumatate: în timp ce omul este preocupat astfel,
vine moartea si îl ia. (Mahabharata)
Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne rapeste
moartea. (Mahabharata)
Ce trebuie facut mâine, fa azi; si ceea ce trebuie facut
dupa-amiaza fa-o dimineata; caci moartea nu se uita daca ai
terminat treaba sau nu. (Mahabharata)
Ca si cum cineva ar sta în drum si ar grai catre o caravana
în trecere: “Si eu am sa va ajung din urma”;
tot astfel este sigur (pentru noi) drumul pe care au mers
înaintea noastra parintii si stramosii nostri. Cum ar
putea sa jeleasca cineva ca-l urmeaza, de vreme ce nu poate
evitat? (Ramayana)
Ei, Batrânete, chiar daca nu ai aduce nici un neajuns,
venirea ta tot reprezinta un necaz destul de mare! (Cecilius)
Urmarindu-ne în fuga, nu demult copii, nu demult tineri,
pe negândite ne-a ajuns din urma (batrânetea).
(Cicero)
Batrânetea
este o mutilare a corpului, care ramâne întreg:
toate le are si la toate lipseste ceva. (Democritus)
Nimeni sa nu judece pe cineva ca-i fericit, înainte
de a-l vedea sfârsind bine; caci numai pe cel mort îl
poti lauda fara a gresi. (Dionysius)
Moartea, exilul si tot ce pare înfricosator sa-ti fie
în fiecare zi înaintea ochilor; dar mai ales moartea;
si atunci nu vei (mai) avea niciodata gânduri neînsemnate,
nici nu vei dori prea tare ceva. (Epictetus)
Nu exista muritor care sa fie sigur ca va mai trai a doua
zi. (Euripides)
Sa-ti închipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.
(Horatius)
Cine stie daca zeii de sus vor adauga la totalul de azi, ziua
de mâine! (Horatius)
Nu te purta ca si cum ai avea de trait zece mii de ani. Moartea
pluteste deasupra capului tau. Asadar, cât mai traiesti
si pâna poti, fii om de bine. – sarcinile vietii
morale sunt atât de mari si viata atât de scurta,
încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem
la dispozitie. (Marcus – Aurelius)
Omule, ai fost cetatean în aceasta cetate mare; ce-ti
pasa daca cinci ani sau trei? caci, dupa lege fiecare are
o parte egala. Si atunci ce-i de mirare(ca te concediaza din
cetate nu vreun tiran sau vreun judecator nedrept, ci natura
care te-a introdus? La fel ca si cum l-ar concedia de pe scena
pe un actor cârmuitorul care l-a adus. – “Dar
n-am jucat toate cele cinci acte, ci numai trei”. –
Asa-i; însa în viata cele trei acte sunt întreaga
piesa. Caci sfârsitul îl hotaraste acela care
a fost cauza alcatuirii tale, iar acum este cauza desfacerii,
tu însa nu esti cauza nici uneia din ele. Pleaca, deci
binevoitor; caci si cel care te concediaza este binevoitor.
(Marcus Aurelius)
Trebuie sa ne grabim nu numai fiindca ne apropiem tot mai
mult de moarte, ci si din pricina ca putinta de a întelege
si de a urmari lucrurile înceteaza devreme. (Marcus
Aurelius)
Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniti
câtva timp, altii au devenit legendari, altii iarasi
au încetat de a mai exista si-n legende. (Marcus
Aurelius)
Cu ce sa comparam/ A noastra viata-n lume?/ Cu barca ce plecat-a/
În zori si-n urma/ Nu lasa nici o dâra. (Manzei)
Cazut-am pe gânduri în atelierul unui olar. –
Îl vedeam apasând pe pedala. Si pregatind cu miscari
iuti pentru toarta si gâtul unui vas: picioare de cersetori,
cranii de – împarati. (Omar Khayyam)
Adu-ti aminte ca esti muritor. (Phocylides)
Cei care sunt într-adevar filozofi, se deprind cu gândul
mortii, si aceasta îi înspaimânta mai putin
decât pe ceilalti oameni. (Plato)
Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cât
de mult a tinut, ci cât de frumos s-a desfasurat. (Seneca)
Nimic nu-ti va ajuta atât de mult sa fii moderat în
toate lucrurile ca frecventa meditatie asupra scurtimii vietii
si asupra nesigurantei acesteia; în tot ce faci, gândeste-te
la moarte. (Seneca)
Oare nu vei avea grija mai degraba sa arati tuturor ca se
cauta lucruri de prisos cu mare pierdere de timp si ca multi
si-au petrecut viata adunând mijloace de trai ?…caci
ei nu traiesc, ci numai au de gând sa traiasca. Pe toate
le amâna. (Seneca)
Noi nu voim sa traim, nici sa murim: ne stapâneste dezgustul
de viata si frica de moarte. (Seneca)
O parte din timp ne este rapita, alta ne este sustrasa, alta
se scurge. Dar cea mai urâta pierdere este aceea datorita
neglijentei. Si daca vei voi sa bagi de seama vei vedea ca
cea mai mare parte a vietii noastre o pierdem facând
ce nu trebuie, o mare parte nefacând nimic, întreaga
viata, facând altceva. (Seneca)
Nu este sigur în ce loc te asteapta moartea: de aceea
asteapt-o tu pe ea în orice loc. (Seneca)
Gresesti, daca crezi ca numai pe mare limita dintre moarte
si viata este foarte redusa: în orice loc intervalul
este deopotriva de îngust. (Este adevarat ca) moartea
nu se arata pretutindeni atât de aproape: (dar) ea este
pretutindeni (tot) atât de aproape. (Seneca)
Noi murim în fiecare zi, caci în fiecare zi (ni)
se ia o parte a vietii; chiar când crestem, viata descreste.
(Seneca)
Om fiind, sa nu spui niciodata ce va fi mâine; iar când
vezi pe cineva ca-i fericit, sa nu determini cât timp
va fi asa. Caci zborul unei muste nu este atât de iute
ca schimbarea în contrar. (Simonides)
Fiecare clipa a vietii este un pas catre moarte. (Corneille)
Cel care asteapta moartea moare de doua ori. (Bulwer Lytton)
Cei care sunt înmormântati aici graiesc astfel
catre tineri si batrâni: “Ce sunteti voi acum,
asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veti fi voi”.
(Freidank)
Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! mortii,
acesti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar
multimii furioase care nu întelege decât limbajul
patimii dezlantuite. (Heinrich Heine)
Moartea are gustul de tarâna iar spaima, gustul de venin.
(José Gorostiza)
Un lucru îl putem vedea clar si plastic numai daca are
umbre si penumbre: moartea este umbra care da plasticitate
vietii. (Lucian Blaga)
Ce orizonturi se deschid în fata celui care, în
sfârsit, s-a hotarât, în mod serios, sa
moara! (Milán Furst)
Cel care i-ar învata pe oameni sa moara, i-ar învata
sa traiasca. (Montaigne)
Tragedia vârstei nu e de a fi batrân, ci de a
ramâne tânar. (Oscar Wilde)
Iute se apropie moartea de om; lui nu-i este dat nici un ragaz;
ea îl doboara în mijlocul carierei, îl smulge
în plina viata. Pregatit sau nu sa mearga, el trebuie
sa stea înaintea Judecatorului sau! (Schiller)
Pasul dintre timp si vesnicie este scurt, dar teribil. (Scott)
Împresurat de-activitati/ Ce nu pot astepta/ uitasem
ca ar trebui/ Sa mai si mor. (Tadeusz Rózewicz)