Prieten sunt cu primăvara, versuri Constantin Gavrilescu

Prieten sunt cu primăvara
chiar dacă se zbârleşte-un pic,
îmi iau iubita şi chitara,
prietenii, şi... la picnic.

Cu vântu-n foşnet mă adie
şi mă îndeamnă la plimbare,
mă izgorneşte din odaie,
să plec pe-a dorului cărare.

Şi ea prietenă îmi este,
cu mine merge braţ la braţ,
şi-n peisajul de poveste,
îi sorb parfumul cu nesaţ.

Cum dup-un an de aşteptare
ne reîntâlnim pe acelaşi loc,
să-i dăm destinului putere,
şi dragostei, puţin noroc.

Prieten sunt cu primăvara,
şi eu şi ea dorim iubire,
pe înserat îmi iau chitara,
să-i dăm naturii împlinire.
(Constantin Gavrilescu - 05.04.2013)