O frica de tot
și de toate,
de tine,
de ziua de mâine,
de cer fără stele,
de gânduri rebele.
Inchid ochii
să nu-mi văd frica,
dar ea persistă,
e contagioasă!
Bat clopote
pentru visele mele!.
Toamna mă plânge
pentru tot ce n-am fost,
pentru frunzele ruginii
călcate de umbra mea,
pentru zâmbetul
șters de ploaia flămândă
pentru amăgirea zilelor
și vise fără rost!
Frică,
de mugurul mort
și povestea fără sfârșit,
de apusul sângeriu
și picătura de dragoste
ce-mi pulsează în vene,
de ecoul ce zdrobește tăcerea
și anii încremeniți
în ridurile
ce pe obraz așterne!
Frică
de iubirea ta,
ascunsă în talazul
ce-mi mătură malul,
de pasul,
ce încă mai caută cărarea
și de cuvânt de poet!
Rodica Cernea
Galati
Mar Dec 13, 2011 8:43 pm