Despre umilinta Lui Iisus

stiu ca este postul Craciunului insa acest pasaj din Scriptura este mult prea frumos. lectura placuta.
Ioan 13

	1. Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I -a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i -a iubit pînă la capăt.
2.	În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să -L vîndă,
3.	Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4.	S -a sculat dela masă, S'a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S'a încins cu el.
5.	Apoi a turnat apă într'un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6.	A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I -a zis: ,,Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?``
7.	Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.``
8.	Petru I -a zis: ,,Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!`` Isus i -a răspuns: ,,Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.``
9.	,,Doamne,`` I -a zis Simon Petru, ,,nu numai picioarele, dar şi mînile şi capul!``
10.	Isus i -a zis: ,,Cine s -a scăldat n'are trebuinţă să-şi spele decît picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sînteţi curaţi, dar nu toţi.``
11.	Căci ştia pe cel ce avea să -l vîndă; de aceea a zis: ,,Nu sînteţi toţi curaţi.``
12.	Dupăce le -a spălat picioarele, Şi -a luat hainele, S'a aşezat iarăş la masă şi le -a zis: ,,Înţelegeţi voi ce v'am făcut Eu?
13.	Voi Mă numiţi ,Învăţătorul şi Domnul`, şi bine ziceţi, căci sînt.
14.	Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v'am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15.	Pentru că Eu v'am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16.	Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decît domnul său, nici apostolul mai mare decît cel ce l -a trimes.
17.	Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
18.	Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ,Celce mănîncă pîne cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea.`
19.	Vă spun lucrul acesta depe acum, înainte ca să se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, să credeţi că Eu sînt.
20.	Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care -l trimet Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Celce M'a trimes pe Mine.``
21.	Dupăce a spus aceste cuvinte, Isus S'a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, şi a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde.``
22.	Ucenicii se uitau unii la alţii, şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
23.	Unul din ucenici, acela pe care -l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sînul lui Isus.
24.	Simon Petru i -a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
25.	Şi ucenicul acela s'a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I -a zis: ,,Doamne, cine este?``
26.	Isus a răspuns: ,,Acela, căruia îi voi întinge bucăţica, şi i -o voi da.`` Şi a întins o bucăţică, şi a dat -o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
27.	Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i -a zis: ,,Ce-ai să faci, fă repede.``
28.	Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n'a înţeles pentruce îi zisese aceste vorbe.
29.	Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să -i spună: ,,Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;`` sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
30.	Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
31.	Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: ,,Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
32.	Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi -L va proslăvi îndată.
33.	Copilaşilor, mai sînt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34.	Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35.	Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.``
36.	,,Doamne``, I -a zis Simon Petru, ,,unde Te duci?`` Isus i -a răspuns: ,,Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.``
37.	,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.``
38.	Isus i -a răspuns: ,,Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, îţi spun, că nu va cînta cocoşul, pînă te vei lepăda de Mine de trei ori.

comentarii
John
Chapter 13 Introduction:
Christ washes the disciples' feet.
(1-17) The treachery of Judas foretold. (18-30) Christ commands the
disciples to love one another. (31-38)

John 13:1-17
Our Lord Jesus has a people in the world that are his own; he has
purchased them, and paid dear for them, and he has set them apart for
himself; they devote themselves to him as a peculiar people. Those whom
Christ loves, he loves to the end. Nothing can separate a true believer
from the love of Christ. We know not when our hour will come, therefore
what we have to do in constant preparation for it, ought never to be
undone. What way of access the devil has to men's hearts we cannot
tell. But some sins are so exceedingly sinful, and there is so little
temptation to them from the world and the flesh, that it is plain they
are directly from Satan. Jesus washed his disciples' feet, that he
might teach us to think nothing below us, wherein we may promote God's
glory, and the good of our brethren. We must address ourselves to duty,
and must lay aside every thing that would hinder us in what we have to
do. Christ washed his disciples' feet, that he might signify to them
the value of spiritual washing, and the cleansing of the soul from the
pollutions of sin. Our Lord Jesus does many things of which even his
own disciples do not for the present know the meaning, but they shall
know afterward. We see in the end what was the kindness from events
which seemed most cross. And it is not humility, but unbelief, to put
away the offers of the gospel, as if too rich to be made to us, or too
good news to be true. All those, and those only, who are spiritually
washed by Christ, have a part in Christ. All whom Christ owns and
saves, he justifies and sanctifies. Peter more than submits; he begs to
be washed by Christ. How earnest he is for the purifying grace of the
Lord Jesus, and the full effect of it, even upon his hands and head!
Those who truly desire to be sanctified, desire to be sanctified
throughout, to have the whole man, with all its parts and powers, made
pure. The true believer is thus washed when he receives Christ for his
salvation. See then what ought to be the daily care of those who
through grace are in a justified state, and that is, to wash their
feet; to cleanse themselves from daily guilt, and to watch against
everything defiling. This should make us the more cautious. From
yesterday's pardon, we should be strengthened against this day's
temptation. And when hypocrites are discovered, it should be no
surprise or cause of stumbling to us. Observe the lesson Christ here
taught. Duties are mutual; we must both accept help from our brethren,
and afford help to our brethren. When we see our Master serving, we
cannot but see how ill it becomes us to domineer. And the same love
which led Christ to ransom and reconcile his disciples when enemies,
still influences him.

John 13:18-30
Our Lord had often spoken of his own sufferings and death, without such
trouble of spirit as he now discovered when he spake of Judas. The sins
of Christians are the grief of Christ. We are not to confine our
attention to Judas. The prophecy of his treachery may apply to all who
partake of God's mercies, and meet them with ingratitude. See the
infidel, who only looks at the Scriptures with a desire to do away
their authority and destroy their influence; the hypocrite, who
professes to believe the Scriptures, but will not govern himself by
them; and the apostate, who turns aside from Christ for a thing of
naught. Thus mankind, supported by God's providence, after eating bread
with Him, lift up the heel against Him! Judas went out as one weary of
Jesus and his apostles. Those whose deeds are evil, love darkness
rather than light.

John 13:31-35
Christ had been glorified in many miracles he wrought, yet he speaks of
his being glorified now in his sufferings, as if that were more than
all his other glories in his humbled state. Satisfaction was thereby
made for the wrong done to God by the sin of man. We cannot now follow
our Lord to his heavenly happiness, but if we truly believe in him, we
shall follow him hereafter; meanwhile we must wait his time, and do his
work. Before Christ left the disciples, he would give them a new
commandment. They were to love each other for Christ's sake, and
according to his example, seeking what might benefit others, and
promoting the cause of the gospel, as one body, animated by one soul.
But this commandment still appears new to many professors. Men in
general notice any of Christ's words rather than these. By this it
appears, that if the followers of Christ do not show love one to
another, they give cause to suspect their sincerity.

John 13:36-38
What Christ had said concerning brotherly love, Peter overlooked, but
spoke of that about which Christ kept them ignorant. It is common to be
more eager to know about secret things, which belong to God only, than
about things revealed, which belong to us and our children; to be more
desirous to have our curiosity gratified, than our consciences
directed; to know what is done in heaven, than what we may do to get
thither. How soon discourse as to what is plain and edifying is
dropped, while a doubtful dispute runs on into endless strife of words!
We are apt to take it amiss to be told we cannot do this and the other,
whereas, without Christ we can do nothing. Christ knows us better than
we know ourselves, and has many ways of discovering those to
themselves, whom he loves, and he will hide pride from them. May we
endeavour to keep the unity of the Spirit in the bond of peace, to love
one another with a pure heart fervently, and to walk humbly with our
God.