Poezie, cu sau fara muzica

Mi-a adus aminte Neptuna de ceva frumos:

Fată verde cu părul pădure
Text: Victor Cârcu

Fată verde cu părul pădure,
Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.

Noaptea-n ei ţese ie,
Zburătorii ca să vie,
Noaptea-n ei ţese ie
Nimeni urma să le-o ştie

Fată verde ei te sărută
Cu privirea lor cea mută,
Ochii negri, ochi de ţigan.

Noaptea-n ei ţese ie,
Zburătorii ca să vie,
Noaptea-n ei ţese ie
Nimeni urma să le-o ştie

Umezi sunt de dor
Şi-a lor vis plin de zbor.
Noaptea-n ei se scaldă
În sclipiri ca de salbă
În sclipiri de salbă.

Frumos Delfinas!;)

Daca

de Rudyard Kipling

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor;
daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;

daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale , inspulberata-n vant,
de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;

daca poti strange toate castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui
sa te slujeasca inca, peste puterea lor,
desi in trupul firav o alta forta nu-i,
afara de vointa ce le impune : "spor";

daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;

daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un OM - copilul meu !

CE MULT SE-NDREPTATESTE OMUL

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.


Se poate n-a ucis cu parul, se poate n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?



Se poate n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?



Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.



O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.



Traian Dorz

Ce e amorul? - M. Eminescu

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Cantec in doi - L. Blaga

Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sa gustam
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
sa infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, cand cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină-
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i ne-nţeles
se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga

Atat de frageda

Atit de frageda, te-asemeni,
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger dintre oameni
In calea vieii mele iesi

Abia atingi covorul moale
Matasa suna sub picior
Si de la crestet pin la poale
Plutesti ca visul cel usor

Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc
S'atirna sufletu-mi de ohii
Ei plini de lacrimi si noroc

O vis ferice de iubire
Mireasa blinda din povesti
Nu mai zimbi, a ta zimbire
Mi-arata cit de dulce esti

Cit poti cu-a farmecului noapte
Sa' ntuneci ochii mei pe veci
Cu-a gurii tale calde soapte
Cu' mbratisari de brate reci

Mihai Eminescu

Pentru a ne naste

De cate ori in viata noastra
Murim
fara sa stim macar,
doar pentru a ne naste iara

dar cate clipe-nseamnaa viata
si cate moartea
o masoara?....



Un visator

Daca ce vad in jurul meu
nu-i viata,
Atunci adevarata viata
unde-i oare?
Se intreba un turture timd
de gheata
care visa-intr-o lume
pieritoare....

Elena Liliana Popescu

Tot Cartarescu:

Când ai nevoie de dragoste


cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.

cand vrei sa strangi în brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine.

întelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.

Pariu pe o lacrima -Valeriu Sterian (cine are melodia?)

mai tii minte inceputul
asa cum a fost
nici devreme nici tarziu
poate doar fara rost

sau poate ca doar intamplarea ne-a indemnat
sa fim o vreme impreuna
fara pacat

astazi e prea tarziu
sa cred cu patima
ca-ntre noi n-a fost doar
un pariu pe o lacrima

si mai tii minte cum doream cu disperare
sa fie bine intr-o zi
un ceas oarecare
si sa urmeze inca-un ceas si zile o mie
sa nu conteze ce a fost si nici ce-o sa fie


dar uite c-au venit deodata
si tot fara rost
ultima zi si ultimul ceas
din tot ce a fost

si am ramas cu amintirea fara folos
sa nu stim bine daca a fost
totusi frumos

poate ca nu-i prea tarziu
sa cred cu patima
ca-ntre noi a fost doar
un pariu pe o lacrima

DACA
De poti fi calm cind toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cind omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;
De poti visa - si nu-ti faci visul astru,
De poti gindi - dar nu-ti faci gindul tel,
De-ntimpini si triumful si dezastrul
Tratind pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cind munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite o faci ce-a fost;
De poti sa stringi agoniseala toata
Gramada, s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntiia data,
Iar c-ai pierdut - nici un cuvint macar;
De poti sili nerv, inima si vina
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cind nu mai e stapina
Decit Vointa, care le striga: 'Sus!';
De poti ramine Tu in marea gloata,
Cu regi tot Tu, dar nu strain de ea,
Dusman / om drag, rani sa nu te poata,
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu...
Al tau va fi Pamintul asta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu!
Rudyard Kipling: 'If', Premiul Nobel 1907

Pantera Roz a scris:

S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;

Dusman / om drag, rani sa nu te poata,
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;

draga Pantera,

imi place poezia, dar am citeva rezerve la aceste citate.
Cam un om fara pasiune mi se pare... voi ce ziceti?

Sfinta Vineri a scris:

voi ce ziceti?

Asa-i bre?
Asa-i asa-i

Neptuna

Neptuna a scris:

Pariu pe o lacrima -Valeriu Sterian (cine are melodia?)

mai tii minte inceputul
asa cum a fost
nici devreme nici tarziu
poate doar fara rost

sau poate ca doar intamplarea ne-a indemnat
sa fim o vreme impreuna
fara pacat

astazi e prea tarziu
sa cred cu patima
ca-ntre noi n-a fost doar
un pariu pe o lacrima

si mai tii minte cum doream cu disperare
sa fie bine intr-o zi
un ceas oarecare
si sa urmeze inca-un ceas si zile o mie
sa nu conteze ce a fost si nici ce-o sa fie


dar uite c-au venit deodata
si tot fara rost
ultima zi si ultimul ceas
din tot ce a fost

si am ramas cu amintirea fara folos
sa nu stim bine daca a fost
totusi frumos

poate ca nu-i prea tarziu
sa cred cu patima
ca-ntre noi a fost doar
un pariu pe o lacrima

Niste versuri splendide , de sezon . Sa nu cadeti în butoiul cu melancolie ca nu vin sa va scot


Elegie
Frunzele acestea pe care toamna le arde-n gradini
Sunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spini
Frunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,
Sunt cel mai sincer tezaur dupa‘nflorirea din gând

Frunzele acestea -n plutire, ca niste nori calatori,
Sunt cea dintâi amintire de dupa vara cu flori
Frunzele acestea batrâne,strânse pe margini de drum,
Sunt ca un semn ce ramâne dupa iubire oricum

Frunzele acestea usoare smulse din plopii subtiri,
Sunt primul semn care doare când intra toamna-n iubiri
Frunzele acestea purtate prin labirintul de ploi
Sunt mai presus decât toate, semnul plecarii din noi.

Si cu inconfundabila voce a lui Hrusca
http://www.trilulilu.ro/morocos/22a8fb5efe7d92

Adrian Păunescu


Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.