FORMA MAXIMA - Medicina chinezeasca

Miracolul medicinei chinezesti


Medicina traditionala are o istorie de peste 5.000 ani si este o componenta importanta a culturii traditionale a Chinei

Desi medicina occidentala a devenit deja curentul principal in lumea medicala, medicina traditionala chineza joaca in continuare un rol important in tot mai multe parti de pe glob, recurgand la mijloace terapeutice diverse, cu efect curativ evident si pret scazut.
Mai mult decat atat, oficialii chinezi au anuntat ca guvernul a transformat medicina traditionala intr-o prioritate in schema dezvoltarii stiintifice si tehnologice viitoare a tarii.

Legatura dintre Univers si om
Medicina traditionala chineza reprezinta, de fapt, numele dat unei multitudini de practici medicale traditionale folosite in China, care au fost dezvoltate pe parcursul unei istorii de mii de ani. Termenul se refera, de fapt, la medicina orientala, care include si alte sisteme de medicina traditionala, cum ar fi cel japonez, coreean, tibetan si mongol.
Medicina chineza foloseste, potrivit presei internationale de specialitate, o serie de principii, un veritabil sistem filosofic, care presupune o legatura inseparabila intre organele si sistemele organismului uman, inclusiv cel emotional, precum si legatura dintre acestea si mediul inconjurator.
Potrivit „vracilor” chinezi, natura organismului uman este in permanenta cautare a echilibrului intre functionarea diferitelor oragane, a echilibrului functiilor organismului in anumite conditii de mediu -vara, iarna, frig, cald etc.
Dupa ce a depasit stadiul primitiv de medicatie empirica, magie si vrajitorie din perioada samanilor, medicina chineza s-a dezvoltat sub influenta vechilor conceptii astrologice. Potrivit acestora, exista o legatura stransa intre Univers si om: Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor, cele cinci planete, cele cinci elemente, cele cinci puncte cardinale (cele patru plus centrul) actionau, determinau si influentau organismul si sanatatea omului.
Agentii externi, in numar de cinci (vantul, caldura, frigul, umezeala, uscaciunea), precum si cei interni, (bucuria, durerea, ura, placerea, frica) actionau asupra sanatatii individului.
Chinezii credeau si inca mai cred ca bolile si tulburarile functionale apareau doar cand armonia dintre Univers si om era intrerupta. Potrivit cunostintelor lor in materie de anatomie si fiziologie, corpul omenesc era alcatuit din cele cinci viscere Yang: inima, plamanii, ficatul, splina si rinichii, precum si cinci viscere Yin: stomacul, vezica urinara, biliara, intestinal subtire si cel gros.
Filosofia medicinei chineze are drept scop intelegerea deplina a modului de functionare a organismului uman, folosirea criteriilor de similitudine cu alte fenomene din natura si aplicarea tuturor acestora la cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor, precum si la pastrarea sanatatii.

Sustinuta de imparatii chinezi

Medicina traditionala chineza e sustinuta de trei imparati - Fu Hi, caruia i se atribuie redactarea “Yin Jing” (Cartea Schimbarilor), considerata cea mai veche carte in limba chineza, Chen Nong, parintele fitoterapiei, si Huang Di, considerat intemeietorul medicinri traditionale.
Cunostintele medicale au fost transmise la inceput oral si in mare secret, pentru ca medicina era o afacere de familie, care se transmitea din generatie in generatie. Primele texte scrise dateaza din secolele XIII-XIV i.H., fiind gravate, la inceput, pe carapace de broasca testoasa. Primul personaj “istoric” mentionat este Pien Sao (430-350 i.H.). La vremea respectiva, medicii (Yin) s-au constituit, pentru prima oara, intr-o corporatie independenta. Medicina chineza se ocupa atunci si de studiul otravurilor si al remediilor vegetale si minerale, precum si de studierea elixirului nemuririi. Primele scrieri medicale (580-320 i.H.) au fost incluse in tratatul “Sochuan”, acesta fiind contemporan cu textele medicale ale lui Hipocrate.

Deschiderea spre lume
Pe la mijlocul secolului al VIII-lea i.H., sistemul socio-politic chinez intra in criza. Rivalitatile si luptele pentru putere, precum si represaliile contra numeroaselor rascoale degenereaza intr-un haos care va dura 260 de ani, perioada cunoscuta sub numele de epoca “Regatelor Combatante” (479-221 i.H.).
In timpul dinastiei Han, are loc prima perioada de patrundere a civilizatiei chineze pe plan mondial. Este deschis “drumul matasii”, se stabilesc legaturi comerciale intre China, Persia, India si Asia de Sud-Est. Gratie pacii care domneste in imperiu, se retiparesc numeroase lucrari medicale, reunite in “Han Shu” (Analele Han). In aceasta perioada se cunosc trei figuri importante: Chuen Yu Yi (215-216 i.H.), care a lasat o lista cu observatiile sale medicale (anamneza, examenul clinic, diagnosticul, tratamentul) privind diverse maladii cum ar fi ciroza, lumbago, abcesul peritoneal, angina infantila, congestia pulmonara, guta, paralizia progresiva. Chang Chong Jing este numit “inventatorul simptomatologiei si al terapeuticii chineze”, considerat un fel de Hipocrate al medicinei chineze. El a analizat diversele forme de febra, facand distinctia intre maladiile acute si cele cronice. Hua To (110-207 d.H.) este considerat cel mai mare chirurg al epocii, lui fiindu-i atribuite diverse operatii, precum laparotomia, grefe de organe, rezectii intestinele, efectuate sub anestezie generala. El este cunoscut si ca obstetrician si autor al introducerii falangei drept unitate de masura pentru localizarea mai usoara a punctelor de acupunctura.
Acestui trio medical celebru i se adauga nume precum Huan Fou Mi (215-282), autor al unui tratat de acupunctura, Huang Shu He (210-280), autor al “Tratatului pulsului”, lucrare tradusa in tibetana, araba si persana. Este cunoscut si Ko Hong, care a descris variola, patrunsa in imperiul chinez prin intermediul hunilor (el a mai descris, de asemenea, si ftizia, beri-beri si ciuma bubonica). Ko Hong este, de asemenea, autor al unei formule pentru un asa-numitul “elixir al nemuririi”.

si un alt articol despre homeopatie

CE ESTE HOMEOPATIA?

In toate farmaciile din Canada exista remedii homeopate insa putina lume stie ce sunt si cum sa le foloseasca. Homeopatia ofera o alternativa si o sansa de vindecare acelora care fie ca nu vor sa foloseasca medicamente clasice, fie ca le-au folosit fara rezultate sau cu efecte secundare nedorite.

Definitia homeopatiei

Homeopatia este un tratament medical care utilizeaza substante naturaledin cele trei regnuri: animal, mineral si vegetal cu scopul de a mari capacitatea de autoaparare a organismului impotriva bolii, de a stimula sistemul imun al pacientului care astfel devine capabil sa identifice si sa inlature cauza bolii din interior. Medicina clasica prin substantele chimice pe care le foloseste inhiba atat boala cat si reactia de aparare. Se stie ca febra este semnul luptei contra unei infectii iar administrarea unui antibiotic va scadea nu numai febra ci si capacitatea de lupta impotriva germenilor care au cauzat-o.

Principiile homeopatiei

1. Termenul de "homeopatie" vine din limba greaca: "homeos" inseamna identic, similar, iar "pathos" boala, suferinta. Principiul de baza al homeopatiei este cunoscut sub numele de Legea similitudinii sau "Similia similibus curantur", adica o boala este vindecata cu aceeasi substanta care este capabila sa produca acea boala la omul sanatos. Iata cateva exemple:

• cafeaua care produce insomnie este utilizata in doze homeopate ca sa induca somnul
  
• ceapa este un bun remediu contra manifestarilor alergice sau ale racelii cu lacrimare abundenta si secretie nazala clara
  
• vaccinarea este un alt exemplu: pacientului i se injecteaza o doza mica de germeni care vor creste imunitatea organismului impotriva acelorasi germeni
  

2. Al doilea principiu al homeopatiei este tratamentul individualizat: medicul homeopat trateaza persoana, caci pacientul este cel care are nevoie de tratament, nu boala.
Homeopatia considera pacientul un intreg si tine cont atat de aspectele fizice si psihice precum si de predispozitia ereditara, factorii mediului inconjurator (stressul, substantele toxice), alimentatie si stilul de viata.
Majoritatea oamenilor cand sunt bolnavi, prezinta atat simptome caracteristice bolii cat si alte simptome specifice persoanei respective. Pentru medicul alopat aceste simptome individuale sunt lipsite de importanta insa pentru medicul homeopat ele sunt de o importanta vitala in prescrierea tratamentului. Astfel se explica de ce pentru zece bolnavi care prezinta aceeasi boala, pot fi administrate zece remedii homeopate diferite.
Acesta este un mare avantaj al homeopatiei caci poti trata simptome ale unor pacienti care nu au un diagnostic de boala in termeni medicali traditionali. Faptul ca un pacient prezinta "nod in gat" sau momente de panica fara un motiv aparent in anumite conditii sau la aceleasi ore, fiind agravate sau ameliorate in situatii speciale , pot sa ajute homeopatul in alegerea remediului care trebuie sa corespunda in totalitate pacientului. Astfel starile provocate de stress, emotii si tensiunile psihice prelungite, tulburarile de somn, oboseala, pot fi tratate homeopat.
Cu ajutorul homeopatiei poti trata si vindeca boli cronice pentru care fie ca nu exista un tratament, fie ca pacientul nu mai raspunde la tratamentul alopat, cum ar fi: alergiile, astmul, infectiile repetate ale cailor respiratorii superioare (amigdalite, otite), artrita, durerile reumatice, problemele de ciclu sau menopauza, dureri de cap si migrene, probleme digestive, boli de piele, etc.

3. Al treilea principiu al homeopatiei este Principiul dozei infinitezimale, folosirea remediilor homeopate care contin doze foarte mici, infinitezimale de substanta, preparate printr-un procedeu fizic care pe langa cresterea activitatii curative are si avantajul ca inlatura posibilitatea efectelor secundare, reactiilor adverse toxice sau alergice precum si dependenta fata de tratament.
Datorita acestui fapt homeopatia poate fi folosita fara riscuri de catre femei insarcinate, nou-nascuti si copii, varstnici, precum si in combinatie cu alte metode terapeutice fara teama interactiunii medicamentoase. Tot acesta este si motivul pentru care remediile homeopate nu sant scumpe.
In Statele Unite exista o Farmacopee homeopatica oficiala, completata in 1974, care contine standarde pentru sursele, compozitia si modul de preparare al celor peste 2600 de remedii homeopate.

Istoria homeopatiei foarte pe scurt


Principiul homeopatiei este vechi de 2000 de ani, de pe vremea lui Hippocrate, insa bazele stiintifice ale homeopatiei au fost enuntate acum 200 de ani, in 1796, de catre medicul german Dr. Samuel Hahnemann.
Homeopatia s-s raspandit in toata Europa si in lume, fiind considerata o specialitate medicala si practicata numai de catre medici. Exista scoli, facultati si spitale de homeopatie la Bucuresti, Londra, Paris iar in Anglia si Franta homeopatia este integrata in Sistemul de Asistenta Medicala. Tot mai multi doctori, stomatologi, veterinari prescriu remedii homeopate in practica zilnica, numarul celor care se trateaza homeopat fiind estimat la peste 500 de milioane.
In Canada homeopatia este reglementata prin Legea Canadiana a Alimentatiei si Medicamentelor.
Printre adeptii homeopatiei se numara familia regala a Angliei, Yehudi Menuhin, Mark Twain, Tina Turner. As dori in incheiere sa citez personalitati celebre din domeniul homeopatiei sau care s-au tratat cu ajutorul ei:

"Cel mai mare ideal al tratamentului este acela de a restaura rapid, delicat si permanent, sanatatea; de a inlatura si distruge intraga boala prin cea mai scurta, sigura si nedaunatoare cale, in acord cu principii clare si pe deplin intelese." Samuel Hahnemann,MD.

"Omul este la exterior o expresie a ceea ce exista in interior; astfel, rezultatul bolii(simptomul) este expresia exterioara a suferintei interne." James Tyler Kent,MD si homeopat.

"Trebuie sa fim recunoscatori faptului ca homeopatia a supravietuit incercarilor medicilor alopati de a o distruge." Mark Twain,1890.

"Homeopatia...vindeca un procent mai mare de cazuri decat orice alta metoda de tratament si este fara nici o indoiala cea mai sigura, completa si necostisitoare stiinta medicala." Mahatma Gandhi.