Poezia - mangaiere pentru suflet

Ca tot este martie, luna dedicata initial lui Marte, zeu al razboiului... desi un pic mai tarziu de 1 martie...

Ploaie în luna lui Marte
de Nichita Stanescu

"Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte."



original mai este Nichita Stanescu:sunny: ... si mai zicem ca nu avem cu ce ne mandri ca romani:!: :heart:

Citat :

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste

Neptuna a scris:

quot;Giulia"]

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste [quote="Giulia"]

place, cum sa nu!

Nu prea inteleg ce vrei sa spui....

Poate e din cauza citatului care arata nasol...dar spuneam ca imi place, cum sa nu!

Neptuna a scris:

Poate e din cauza citatului care arata nasol...dar spuneam ca imi place, cum sa nu!

Ma bucur ca iti place poezia. Sper sa le placa si forumistilor materialele postate ... se vede treaba ca m-am innecat in oala cu sentimentalism in ultima vreme ... dar e frumos (poate primavara ... )

O primavara frumoasa sa aveti ... asa precum

Poezia de mai sus mi-a adus aminte de o alta la fel de frumoasa , scrisa tot de Nichita -atât de drag sufletului meu !!!
Sigur o cunoastesti !

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai c**ând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Nichita Stanescu

Sunteti deosebiti:sunny: si speciali, fiecare in felul sau.
Marku, ce poate fi mai frumos decat florile, nu-i asa? Ma bucur ca va plac si voua...(deosebite poezii)
Alex, pffff:lol!: , cu Paunescu al tau. Da, cam asa e, stii... de multe ori, valoarea unui poet nu e reflectata de ceea ce face el din punct de vedere politic. Paunescu este un poet cu un talent deosebit. Pacat insa ca... constiinta sa s-a corupt, asa cum reflecta poza aceea. Caci daca constiinta sa ar fi fost una treaza si integra, nu ar fi dormit stiind ca sta pe un fotoliu din care poate dirija (sau cel putin contribui), la destinul unui neam (culmea, pe care il elogiaza atat de mult in poeziile sale). Coruptia nu inseamna doar "a primi sau a da mita" ...

Cristinusa, Nichita Stanescu este ... mai original decat multi altii... faina poezia, si mie imi place:sunny:

O primavara faina, asa ca si florile postate!

:P

eu le am pe toate Stanescurile de mai sus pe muzica :-)

Paunescu, da, talent, dar nu ma incanta!

Superbe flori, Giulia si Marku!
Abia astept sa vina caldura...
M-am plictisit de vremea olandeza, sper ca aprilie sa fie frumos deoarece m-am plictisit de haine groase!
Vreau sa ma imbrac in lucruri usoare, colorate, sa infloresc precum florile voastre.....

hmmm, ce poezii frumoase aveti aci!

iaca vin si eu cu una ce mi-o amintesc de la gradi .... atunci aveam scufita alba dar intre timp ....:joker:

Vine, vine primavara

Vine, vine primavara,
Se asterne-n toata tara.
Floricele pe campii,
Hai sa le-adunam, copii.

Creste, creste iarba verde,
Ciocirlia-n nori se pierde,
Haideti s-ascultam, copii,
Al ei cintec din campii.

Cucul, cucul striga tare,
Pitpalacu-n lunca sare,
Mieii zburda pe campii,
Haideti sa-i vedem, copii.

voi ii invatati pe copiii vostri catecele din Romania?
mie-mi era tare drag asta

Metafora unei dimineti

îmi vedeam linistit de ale mele mimând în calm viata surprins de lacrima din cele ce se pierd
umilind agitate resturi de dimineti înmugureau talentul cu fum de nastere

nu am învatat sa scriu poezie nu m-au lasat sa neg ceea ce scriu
scriu doar gânduri în ordine alfabetica
cuvinte atârnate într-un portativ cu masuri de metafora
scriu ca nemuritorii câte un vers de-o noapte
pentru mine poezia e juramântul pentru care ma trezesc de dimineata
este cana de cafea fara de care nu-mi pot misca bratele

ma scurg spre timpul meu ca un ceasornicar în ticait de verb
ati stricat lemnul vesnicei pentru un chip îmbatrânit
sunt criticat de morti tulburat de vii sfios înghit vocalele nemuririi cânt metafore diforme
rasuna siflant în timpanul stâng o serenada a trubadurilor milosi

poftim poftim poezie ia-mi sufletul fii sincera întoarce lumina în lumina
fura-mi drept vers noaptea învierii
fura-mi drept rima rastignirea
fura-mi drept viata nasterea

Bogdan Gagu

superba poezia asta Alex!

Neptuna a scris:

superba poezia asta Alex!

asa-i da poezioara mea nu ti-a placut ?

Scufita Rosie a scris:

Neptuna a scris:

superba poezia asta Alex!

asa-i da poezioara mea nu ti-a placut ?

mie da, ma atins la pctul sensibil


povestea noastra

click
si click
si iarasi click ...

pe site ma simt un clasic cu fotografie
care plimba mouse-ul mereu pe partea dreapta
a vietii
acolo unde subiectele fierbinti apar mai usor
printre strofele rasucite ca un fum de tigara
în cautarea unor noi link-uri ale personalitatii

textele mele par desenate de aceeasi caricatura
care a postat umbra în spatele lucrurilor
pentru comunitatile
în cautare de Dumnezeu prin recomandate
cu îngeri pe verso la înscrierea în agonie

ating poezia când ochii mi se-ncurca-n comentarii
si lumina pare sa-si depaseasca tunelul
doar stele
se-aseaza pe ramuri perechi-perechi
surâzând împaratesc fiecarui vizionar
care-si depune sumar trairea

un click
alt click
si iarasi click

Mircea Iosub

Taina ta

nu ne mai intalnim vreodata?
in lumea noastra de-alta data?
m-ai pierdut in alte lumi
unde sa ma nasc nu pot...
nici sa plang si nici sa rad
nici sa plec , nici sa raman...
si crezi ca te-ai gandit vreodata?
la lumea noastra de-alta data?
cand nimeni nu putea sa spuna ...
ce se naste si ce moare...
ce ramane, ce dispare...
n-ai ramas...
n-ai nici plecat...
te-ai nascut cred doar...
in lumea ta de reverii...

taut ciprian

esti melancolic Alex?

Lasou


Ieri ne-am întâlnit în oras
Ne-am privit suspect si atât
Trecutau zilele acelea
Când ma-ntindeam sa te sarut pe gât.

Trecu demult si seara aceea
M-ai întrebat fumând si eu ti-am zis
Cu degetul îmi sprijin capul
Sa nu se rostogolesca în abis.

Trecu demult si clipa în care
Te-ai rasucit pe vârfuri s-ai plecat,
M-am întrebat adesea de ce oare
Trece timpul si trece cu adevarat.

Muller Stelian

Primavara

Primavara îmi strecoara jar pe sub piele,
în creier fluturii danseaza-n orgii,
în sânge se zbat si se lupta hormonii
iar noaptea îmi recita la geam poezii.

Miroase a femei si a versuri fierbinti,
miroase a flori si a raze de soare,
respir zi si noapte caldura iubirii
ce umple orasul din zare în zare.

Ah, cât te-am asteptat, primavara,
amanta focoasa cu buze de fruct,
sunt gata sa ma tavalesc cu tine prin iarba,
din trupul tau moale si cald sa ma-nfrupt.

Cosmin Soames

RAPSODII DE PRIMAVARA

I
Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.

Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?

Autor: George-Toparceanu

:helps: eu nu stiu ce-am facut, ce n-am facut, dar abia acu am descoperit foru asta!!! aici ati adunat toata sensibilitatea -pe care o ascundeti bine de ochiul lumii- si n-ati spus nimic?!

foarte frumoase poeziile, unele absolut surprinzatoare
reiau lectura! face bine la suflet!

dar sa nu uit ce-am vrut sa spun, vorba mesajului dinainte:
"Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati."

si totul era nimic
Razand
Risti sa pari nebun.
Plangand,
Risti sa pari sentimental.
Intinzand o mana cuiva
Risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fatza multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
Risti sa mori.
Sperand,
Risti sa disperi.
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
NU ESTI NIMIC!
R. KIPLING

Vis vegetal

As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.

Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!

Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.

Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori

Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.

Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.

Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.


Magda Isanos

O ramură întârziată

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...

Şi dac-o blândă-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii,
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii...
Fermecatoare poezie... Avem nevoie si de mingiiere pentru sufelt.. un vers o strofa poate sa ne faca citeva clipe se bine in suflet si eu cred ca MERITAM aceste momente