Intai mi-a aparut in vis
- satucul interzis...
Apoi, a fost un inceput,
cand in Iran l-am revazut;
si-n Tehran, la „Azadi”,
am ascultat –„ Mahtumkuli”.
Se transformase, peste noapte
visul in realitate.
N-a fost decat un inceput
am revenit si-am cunoscut
o arta veche minunata
in aur si argint lucrata,
cu multe pietre pretioase,
comori – covoare din matase.
O arta veche de cand lumea,
transmisa-n timp din tata-n fiu,
infrumuseteaza stilul
si face banii in pustiu.
O fresca fina – „Persepolis”,
din al istoriei abis -
pe un samovar placat in aur
e pentru mine un tezaur;
servesc ceaiul matinal,
pe un covor oriental.
Savurez vre-o trei smochine,
gandu-mi fuge iar la tine...
beau si o cafea turceasca
mintea sa imi limpezeasca,
si citesc pe indelete
la www.Poezii.biz
versurile ce le-ati scris.
Motanu-mi toarce-alaturea...
cat fumez o narghilea,
tutun cu arome fine,
pregatit doar pentru mine...
Ce galbena era hartia
cand am citit eu poezia
si n-am stiut a cui era...
Acum stiu, era a ta.
... poezia pe papirus
in farsi caligrafiata,
scrisa de Mahtumkuli,
pentru iubita lui Mengli,
sub pseudonim Fraghi,
chiar si-n romana tradusa
era-n vitrine expusa...
Si nici nu a trecut un an
ajuns-am in Turkmenistan;
la Ashabat de buna seama
unde doru-acum ma cheama.
S-aici poetu-i disputat
ca granite n-au existat...
Nomad a fost poetul care
n-avea in traista nici mancare;
cu ce sa-si cumpere iubita
spre care-l atragea ispita?
A fost un doct, la vremea lui
mostenitor al tatalui
ce-n stihuri i-a transmis povata
s-asculte ratiunea-n viata.
In multe limbi a fost tradus
Poetu-avea multe de spus...
De-aceea chiar si la turkmeni
a fost tradus de Porojeni –
cu multa truda si migala
intr-o romana literara.
L-am prezentat in zi de gala
la monument - de buna seama.
Si oare cine poate sti,
a fost prezent Mahtumkuli?
Mier Noi 07, 2012 9:56 pm