Dorință, versuri Constantin Gavrilescu

Câte stele-s norocoase
eu le vreau jos, pe Pământ,
să ne stea veșnic aprinse
sufletele luminând.

Toate strălucesc în noapte
când cerul este senin,
astăzi sper, cerând în șoapte,
să ne spună: - Am să vin!

Măcar una să coboare
când sortită clipa este,
să deschidă iar iubire
cu razele-i dând de veste.

Câte stele luminează
drumul pe Pământ, știut
și din ceruri lung veghează
dragostea, și-al meu sărut.

Toate-s predispuse clar
să-și urmeze-al lor destin,
luminând precum un far
inimi, unite-n sublim.

Pentru fiecare una
rezervată e în parte,
să-i vegheze lângă Lună
dragostea, în miez de noapte.

Câte stele-s norocoase
să coboare pe Pământ,
să rămână vii, aprinse,
sufletele dezmierdând.