Departe ești copilărie
și cât de-aproape totuși ești
în iarna care ne îmbie
spre lumi frumoase ca-n povești.
Mă uit acum pe geam afară
cu ochi mirați și larg deschiși,
cum fulgii lin în aer zboară
în jocul lor frumos, destinși.
La dansul lor galeș privesc,
iar ritmul lor alert mă cheamă
să-i simt atunci când se-ntețesc,
topindu-mi-se-ncet în palmă.
Departe sunt acum de lumea
când alergam de zor voios
în lung și-n lat mai toată vremea,
prin neaua așternută jos.
Mă-ntorc acum cu nostalgie
în timpul când copil eram,
trăind cu-aceiași bucurie
minunea iernii de la geam.
Departe ești copilărie
și cât de-aproape totuși ești
în iarna care ne îmbie
spre lumi frumoase ca-n povești.
Lun Dec 30, 2013 1:20 pm