De ce mă-ntorc din nou la tine?
Mă cheamă lumea-ți de povești,
și-atunci nimic nu mă reține
căci tu, frumoaso, strălucești.
Ai fost așa de când te știu...
mireasa visurilor mele,
albastru-n curcubeu zglobiu,
în care se-oglindesc doar stele.
Și vin, cu inima deschisă,
nerăbdător, de fiecare dată,
iubirea-mi ne fiind proscrisă,
asta să nu uiți niciodată!
Și mă întorc mereu la tine,
eu, căci în fiecare an doresc,
să-ți spun că tu ești pentru mine
miracolul ce îl iubesc.
Ai fost, rămâi a mea iubire,
căci tu cu valuri mă răsfeți,
mă mângâi blând, dându-mi de știre
că an de an fidelă mă aștepți.
De ce mă-ntorc mereu la tine
albastră mare ca-n povești?
deoarece tu pentru mine
ești liniștea ce mi-o doresc.