Mă plec, versuri Constantin Gavrilescu

Mă plec
până la pământ,
dar nu să-l văd,
ci pentru rugăciune.
Mă plec
adânc, din când în când,
nu ca să-l văd,
doar ca să-mi fie bine.
Mă plec
până la pământ,
ori de câte ori simt
că mi-e dor de tine.
Mă plec
până la pământ
rostind cu patos psalmi,
ştiind că iubirea vine.
Mă plec
până la pământ
ades, plângând amar,
căci dor închid în mine.
Mă plec
până la pământ
cu recunoştinţă,
căci viaţa este Dar.
http://amprentelesufletului.blogspot.ro/