Voi fi visarea dragostei eternă, versuri Constantin Gavrilescu

Am fost, voi fi visarea dragostei eternă,
lăsa-voi clipa fanteziei de-a aşterne,
din gând frumos, în nopţile cu lună plină,
şi pân-n zori iubirea, ca florile perene.

Să fie călăuză amorului intens,
magia dulce-a clipei noastre de-mplinire,
care, în tot frumosul astăzi a cuprins,
întreaga galaxie iarăşi de iubire.

Am fost, şi iar voi fi cu-alean în pragul nopţii,
la pieptu-mi să te ţin, de dragoste plângând,
să fiu în zorii răsăriţi ai dimineţii,
cel licăr ce-a crescut duios noaptea în gând.

Şi să-nteţim o flacăra ce ţine trează,
veşnic, lumina vieţii vie pe pământ,
atunci când dragostea iarăşi nu încetează,
să ne învăluie-n plăcere dezmierdând.

Am fost, dar iarăşi sunt pe veci îndrăgostit,
şi clipa feeriei liber-am s-o las,
dorind în gând frumos, de-a fi mereu iubit,
de-a te iubi cu foc femeie-n fiecare ceas.
(Constantin Gavrilescu - 02.12.2012)