AMINTIRI

Ne-am cunoscut la Aşhabat, în Asia Centrală,
În ţara lui Turkmenbashi, ce ne-a fost o mamă.
O mamă care ne-a iubit şi viaţa ne-a schimbat
Făcând hazardul să-mplinească tot ce ne-a fost dat.

Când Pasha a sosit, cu drag noi am primit-o,
Am invitat-o la plimbări şi am înveselit-o.
Ambasador, în toamna vieţii, puţin cam rezervată,
Ea deveni foarte c**ând femeia adulată.

Întotdeauna mi-a plăcut, este isteaţă, fină,
Cu ochii ei senini şi calzi, se bucură de stimă.
Copiii şi ai săi nepoţi o idolatrizează,
Ea îi adoră, dar atent un Scorpion veghează.

Ne amintim ades, cu drag, de–ai noştri cunoscuţi
Veniţi şi ei din alte ţări, un grup, nu eram mulţi.
Despre turkemni, ruşi, moldoveni, mult aş mai povesti
Mi-ar trebui mai multe nopţi şi tot n-aş reuşi.

Mult ne-am schimbat în aceşti ani, şi totul s-a schimbat
„Oraşul Alb”- este acum - frumosul Ashabat.
E plin de parcuri şi fântâni, că-n lupta cu deşertul
Turkmenul - un Mahtumkuli - scrie frumos versetul.

Clădiri din marmură albă, ce strălucesc sub Soare,
Par noaptea perle sidefii, ascunse într-o mare.
Codane şi băieţi frumoşi, în veşminte minunate,
Merg la şcoală să-şi transforme visul în realitate.