O fulg micuț de nea,
tu cobori ușor din ceruri,
și-aluneci lin pe palma mea,
iar eu-ți acord onoruri.
Încet plutești, ești obosit,
te-așezi pe palmă liniștit,
dar într-o clipă a pornit
un strop de apă, te-ai topit.
O fulgule micuț de nea,
așează-te pe fața mea,
să-ți simt răcoarea-n răsărit,
căci doru-mi arde inima.
Aluneci lin, din cer venind
cu vântul care s-a pornit,
eu te privesc cu drag zâmbind
cum te cobori din cerul viforît!
O fulgule proaspăt sosit,
tu ești iscoadă din zenit,
și primul care a vestit
sosirea iernii… în sfârșit.
(Constantin Gavrilescu - 11.11.2009)
Mar Dec 11, 2012 1:17 am
Ce-i drept cu întârziere 
