Cuprins de pasiune,
m-atragi ușor spre tine
privirea-ți strălucește,
Eu mă topesc de dor.
Ne celebrăm iubirea
cu dragoste profundă,
trăind a vieții clipă,
pe Altarul lui Amor.
Când te privesc, Ioane,
mă văd ca-ntr-o oglindă,
cu sângele în clocot
și dragoste-n priviri.
Aceeași patimă
ne dogorește-n inimi,
trăim momentul,
clipa și apoi, murim...
Renaștem din cenușă,
nu știm a câta oară,
și retrăim mirajul
la fel ca la-nceput.
Fericiți suntem, în fine,
că vrut a noastră soartă
să ne dea cadou iubirea,
și să nu ne mai despartă.
Sam Dec 08, 2012 11:40 pm