Fata morgana, versuri Constantin Gavrilescu

Trăiesc o dramă. Un coşmar.
E doar un vis? Nu am habar.
Alerg pe câmp dar nu am ţintă.
Ce poate fi? Ce mă frământă?

Nici orizontul nu mai este
ce-a fost odată o poveste.
Priveam în zare cu speranţă
că voi găsi o altă viaţă.

Căci orizontul care-i infinit,
mereu mi-a dat speranţă de iubit.
Spre el m-am dus, însă m-a amăgit,
fiind imens, şi fără de sfârşit.

E ca-n deşert de la căldură.
Te simţi sfârşit, dar nu se-ndură,
iluzia te trage molcom către ea;
Fată morgană care nu te vrea.

Traiesc o dramă. Un coşmar.
E doar iluzie netoată...
Fata morgana este un calvar,
La ea nu vei ajunge niciodată.
(Constantin Gavrilescu - 17 iunie 2010)