muzica...pt cine?

Muzici şi fraze
Liviu Ornea
Dilema Veche, ianuarie 2007


Acum doi ani am găsit, într-un magazin dintr-un orăşel californian, cu numai un dolar (plus tax), vinilul Lucky man al lui Emerson, Lake & Palmer. Maamă, cît aş fi vrut să-l am în liceu! Acum mă uit cu nostalgie la el, ca şi la colecţia Pink Floyd (completă!, dar copiată pe CD-uri), sau la viniluri vechi Led Zeppelin (ce coperţi!), cu nostalgie şi cu teamă: oare mai am voie să le-ascult? Că doar e "muzică pentru tineri".
Ţin s-o spun răspicat: greu îmi imaginez stupizenie mai mare decît muzică pentru tineri.
De fapt, ce înseamnă asta? Nimeni n-a definit precis "conceptul". Pare să fie vorba despre o muzică simpluţă, lejeră (nu uşoară: Angela Similea e pentru moşi), cu versuri asemenea şi, neapărat, ritmată. Jazzul, deci, nu e pentru tineri. Nici rock-ul, pentru că, iată, eu încă îl ascult. Sau, poate, pentru tineri e doar o anumită parte a rockului, Vama Veche de exemplu? Sigur muzica populară nu e pentru tineri (deşi, la ţară, la nunţi, dansează şi tinerii pe ea). Dar manelele? Cunosc studenţi manelişti.
Ce ştiu sigur e că Bach nu e pentru tineri. Pare să fie doar pentru matorei. De ce ar fi asociată muzica clasică numai cu plictisul şi înmormîntarea? De la ce vîrstă e potrivit Chopin, mă rog frumos? Într-a noua, elev la Bălcescu, fost şi actual Sf. Sava, mergeam cu colegii, joi seara, după ore, la concertul de la sala Radio. Ceea ce nu ne împiedica să dansăm pe ABBA şi Bonney M (scuzaţi, ale tinereţii valuri) şi să ascultăm rock progresiv. La concertul Jethro Tull de la Sala Palatului, acum cîţiva ani, era plin de oldies ca mine (ba şi mai rău), cu copiii lor adolescenţi de mînuţă, aduşi pentru culturalizare. Şi pare că le-a plăcut. Cred că fiecare - cu excepţia unor, puţini, dandies rafinaţi, salut, Alex! - rămînem cu moda şi cu muzica din adolescenţă şi prima tinereţe. Ce se adaugă după aceea nu mai contează foarte mult.
Sigur, o să spuneţi, Jethro Tull, Yes, Genesis: numai babalîci. Aiurea! Ce mare diferenţă între rockul de acum (tineresc!) şi cel de-atunci? Mă rog, în afară de faptul că trupele de-acum sînt evident mai slabe...
Altă prostie pe care o aud cam des e "teatrul pentru tineri". Cehov, pasămite, nu e pentru tineri. Pentru tineri sînt doar piesele cu subiect luat direct de pe stradă, eventual americană, şi vorbite tot ca pe stradă, vulgar şi cu prune-n gură, scrîşnit. Dacă nu-i o p...ă în fiecare frază nu-i pentru tineri? Iubire, gelozie, frică de moarte, de ratare - astea nu-s subiecte pentru tineri? La tinereţe nu iubim, doar ne fu...m? La tinereţe sîntem mai proşti, ne duce mintea mai greu la subtilităţi? Sau, poate, tinerii sînt mai febrili, n-au timp, n-au răbdare, le trebuie action, vor ca lucrurile să se-ntîmple repede şi să fie spuse pe şleau, ca în filme. Filme care, şi ele, trebuie să aibă decupaj alert, cadrele lungi nu mai ţin. O fi. Dar să fie la ei acasă.
Oricum, pare că am descoperit elixirul tinereţii. Ca să mă menţin tînăr pare suficient să înjur non-stop şi să mă uit pe MTV. Nu-i greu, dar e plicticos. J'en passe.

atelier.liternet.ro

Tori Amos: Povestea însoţită de pian
Răzvan Ţupa
Suplimentul de cultură, noiembrie 2006


Înainte să împlinească 18 ani, Tori Amos era comparată cu Kate Bush. Se spune că Amos nu a ascultat-o pe interpreta britanică, a cărei voce era celebră pentru faptul că putea să acopere patru octave, decît foarte tîrziu, după ce apăruseră primele păreri legate de asemănarea dintre ele. Chiar dacă era cunoscută pentru apariţiile pe scena muzicală din Baltimore, Maryland şi Washington, Tori Amos a fost mai întîi actriţă. La 21 de ani s-a mutat în Los Angeles, unde se pare că a cîştigat un rol pentru o reclamă la fulgi de cereale, rol pentru care candidase alături de o tînără necunoscută pe atunci, Sarah Jessica Parker.
Debutul ei ca muzician este legat de trupa Y Kant Tori Read, un eşec din punct de vedere comercial. Astăzi, faptul că tirajul albumului Y Kant Tori Read din 1988 a fost blocat la o cifră minimă pentru a reduce pierderile a transformat ediţia originală într-un obiect pentru care colecţionarii sînt dispuşi să plătească sume destul de mari.
Deşi producătorii considerau că talentul lui Tori ar putea să se dezvolte, aceeaşi casă de discuri care îi cerea materiale noi respingea propunerile ei. Piesele acompaniate de pian pe care artista se încăpăţîna să le scrie erau catalogate ca prea cuminţi pentru începutul anilor '90, cînd legea comerţului muzical era făcută de revelaţiile genurilor grunge, rap, hip-hop sau dance.
Din momentul cînd a început să introducă în piesele pe care le-a compus elemente biografice şi a ales să cînte despre religiozitatea părinţilor, primele experienţe sexuale sau deja celebrul viol care a traumatizat-o în primii ani petrecuţi în Los Angeles, Tori Amos a prezentat interes pentru producătorii care, pînă atunci, o refuzau. Strategia de lansare a profitat de interesul pe care piaţa britanică îl arăta pentru muzicieni ce stau deoparte de curentele în vogă. Aşa se face că în primele luni ale anului 1991, Amos a cîntat în baruri din Londra şi în concerte cu un public restrîns, la care erau invitaţi jurnalişti ce au făcut cunoscut destul de repede numele tinerei interprete.
Cînd a lansat primul album personal, Little Earthquakes (1992), vînzările în toată lumea au trecut de două milioane de exemplare.
În luna septembrie a acestui an, Tori Amos a scos pe piaţă o colecţie de cinci discuri, A Piano: The Collection, pe care a strîns înregistrări rare şi piese mai vechi ce nu fuseseră lansate pînă acum.
Amos a povestit că unele piese la care renunţase în momentul scrierii nu au avut nevoie, acum, după 5 sau 10 ani, decît de cîteva elemente foarte simple pentru a fi destul de puternice pe disc. De pe materialele lansate acum o lună şi jumătate nu lipsesc piesele celebre semnate de Tori Amos de-a lungul carierei, dar, de cele mai multe ori, este vorba despre variante remixate.
"Am înţeles destul de devreme ce se întîmplă atunci cînd faci lucruri împotriva a ceea ce eşti, de fapt. Trebuie să poţi să te uiţi în oglindă spunînd: fac schimbări pe care sînt în stare să le suport", declara Tori Amos.

atelier.liternet.ro

Cui ii place Tori Amos???? Mie , foarte mult. cate o data e chiar greu sa o intelegi, muzica mai complexa, iar alta data o melodie simpla, un text simplu, impact imens...

Oare de ce, cele mai "copiate/transformate" melodii sunt cele din anii '80?

Numai bine