Frământări, versuri Constantin Gavrilescu

Nu mă potolesc.
Sunt un vulcan
încins, pregătit să erup,
cu ploaia de esenţe
din ceea ce gândesc,
să ating orizontul în zare,
cu mâinile minţii din el să rup,
să pot păstra minuscule seminţe.
Nu mă potolesc,
până nu depozitez din orizont
măcar un grăunte de infinit,
din finitul mare ce se vede.
Cu ochii minţii îl privesc,
cât voi trăi pe acest pământ
spre el mă duc, şi vreau a fi iubit ...
sper, orizontul a mă crede..
(Constantin Gavrilescu - 23.08.2012)

Ce oare pot a spune mai mult decat frumos, frumos ai realizat framantarile mele. Iti multumesc prieten drag.

Gavi... a scris:

Ce oare pot a spune mai mult decat frumos, frumos ai realizat framantarile mele. Iti multumesc prieten drag.

Versurile tale sunt atât de frumoase şi de profunde, încât merită puse în valoare, şi citite de cât mai mulţi oameni.
Week-end fericit alături de cei dragi!

sfantul_calinic a scris:

Gavi... a scris:

Ce oare pot a spune mai mult decat frumos, frumos ai realizat framantarile mele. Iti multumesc prieten drag.

Versurile tale sunt atât de frumoase şi de profunde, încât merită puse în valoare, şi citite de cât mai mulţi oameni.
Week-end fericit alături de cei dragi!

Mulţumesc frumos Jenifer şi ţie o sâmbătă faină.

Gavi... a scris:

sfantul_calinic a scris:

Gavi... a scris:

Ce oare pot a spune mai mult decat frumos, frumos ai realizat framantarile mele. Iti multumesc prieten drag.

Versurile tale sunt atât de frumoase şi de profunde, încât merită puse în valoare, şi citite de cât mai mulţi oameni.
Week-end fericit alături de cei dragi!

Mulţumesc frumos Jenifer şi ţie o sâmbătă faină.

Şi eu îţi mulţumesc.