JURNALUL UNUI CALATOR

Fragmente
Ma gindesc la istoria atitor oameni ce emigreaza, isi parasesc familia, tara lor, un loc de munca ce poate l-au avut. Pleaca intr-o alta tara, nestiind ce vor lucra acolo, cum le va fi in acea tara, vor fi niste invingatori sau se vor intoarce invinsi de valurile furioase ale strainatatii. Demult la televizor in Spania am vazut o imagine a ceea ce inseamna, esecul unui emigrant. Un tinar din Bolivia de 30 de ani era cu valiza in aeroport. Era trimis de autoritatile spaniole inapoi in tara lui. Fata lui exprima o durere muta, sfisietoare, statea si privea in gol, poate ca imprumutase bani de drum, poate ca familia ii era in saracie, iar el trebuia sa se intoarca acasa. Ce va fi in viitor? Sau cum va fi viitorul pentru el sau ei?

Viata unui emigrant este o viata dura. El paraseste o tara unde are drept de munca, este recunoscut ca cetatean. (este adevarat ca sint si situatii cind se emigreaza cu drept de munca si acte in regula dar vreau sa scriu despre acel emigrant ce incepe practic de la zero in alta tara) Dealungul acestor ani petrecuti in Spania am discutat cu multi oameni din tari diferite si culturi diferite. Am inteles ca sint doua motive majore pentru care cineva emigreaza: din cauza saraciei sau a regimului politic din tara lui. Dar venind in noua tara constata ca nu are drepturi, nu are acte, in unele cazuri nu stie limba, nu are unde dormi. Ce va face? Si ce se va intimpla cu marile vise cu care a venit. Dar aici el trebuie sa accepte o realitate pe care cu greu si eu am acceptato. (toate aceste impresii sint de acum 10 ani de cind am venit in Spania am inteles ca intre timp unele lucruri sau mai schimbat in bine insa din cauza crizei economice multi pling acele timpuri de acum 10 ani in Spania) Eram in autocar la iesirea din Franta, la intrarea in Spania am inceput sa analizez totul, cu o indoita atentie, in sfirsit eram pe teritorul Spaniei. Orele se scurgeau lent de tot, priveam acel pamint arid care se intindea cit vedeai cu ochii, la nesfirsit. Ma intrebam, ce fel de agricultura au acesti oameni? Pe ce se axeaza? Mai tirziu aveam sa vad si sa lucrez in agricultura. Insa atunci l-a inceput, m-a miram de pamintul pe care il vedeam, cum imi spunea cineva ca un desert imens. Desi Spania are si munti, paduri ce formeaza peisaje naturale frumoase. Apoi m-a impresionat orasul Barcelona l-am strabatut cu autocarul mi-am dat seama ca Spania era o tara bogata.
Insa cel mai mult mi-a placut Madridul si oamenii pe care i-am cunoscut in timpul cit am locuit in acest oras. In special spaniolii am observant ca sint mult mai educati ca in orice parte a Spaniei. Acele mari cladiri construite intr-o frumoasa arhitectura moderna, acele combinatii de blocuri si parcuri. Insa centrul orasului este impresionant, cel putin pentru mine. Acele gari de tren si metrou mari etajate, foarte frumos aranjate. Este o fascinatie in Madrid a marilor cladiri, a masinilor pe care le vezi. Iar dimineata in metrou un lucru care m-a impresionat atit de multa lume citind.

Intr-un astfel de ocean de cladiri, masini si oameni te simti singur, strain, intr-o tara straina fara acte si atunci incepeam sa cad in descurajare. Intrebindu-ma unde voi munci ce voi face aici? Mai ales ca parasisem Romania in urma unor probleme materiale. Imi aduc aminte de momentele cind fiind in tara a inceput sa se contureze in mintea mea acel gind al emigrarii. Eram odata in plina primavara, am iesit in curte si aerul primaverii ma inviora, cerul senin de un albastru viu transmitea speranta, pomii infloriti de prin curte dadeau o mireasma imbatatoare. Mi s-a nascut atunci un gind care parca izvora din acel cadru primavaratic.
,, Oare daca as pleca undeva departe sa lucrez sa cistig bani. Apoi sa ma intorc si sa imi cumpar o casa, iar mai departe cu banii cistigati sa o pota ajuta pe sora mea ce era atit de tare lovita de valurile furioase ale vietii.”

Ce minunat era acum 10 ani pentru toti acei ce doreau sa munceasca cinstit, chiar daca inceputul era greu si exista si riscul esecului. Insa te puteai ridica in dimensiunea materiala a vietii. Era de lucru pentru barbati in constructii si agricultura, iar pentru femei in casa la curatenie. Insa cum stau lucrurile acum in Spania in plina criza economica cind totul s-a destramat, unele lucruri ca independenta materiala a individului. Adica omul lucra, nu depindea de alti oameni pentru a trai insa criza a sfarmat totul, atitea vise, a adus suferinta, lipsa materiala, datorii necazuri. Dintr-o data ca peste noapte in locul confortului si sigurantei materiale s-a instaurat somajul, ingrijorarea pentru ziua de miine. Intreprinderi inchise , atitea locuri de munca pierdute, in primul rind din causa sectorului inmobiliar. Nu se mai vind apartamente, iar daca nu se mai vind nu se mai construiesc. Criza a afectat mai mult sau mai putin lumea intreaga, atit individul cit si lumea s-au vazut confruntati cu aceasta interesanta criza. Celula societatii care este familia s-a vazut lovita puternic in dimensiunea materiala a vietii.
Multi oameni si-au pus intrebarea: ,, Care este adevarata istorie din spatele cortinei?”