Subiect: Eu sunt doar atât... Poeta nebună, versuri Luiza Adriana Grama Joi Mar 22, 2012 4:48 pm
Eu sunt doar atât...Poeta nebună...
Eu, recunosc, sunt poeta nebună Plecată la drum c-un bagaj efemer Și-n ceas de tăcere sau timp de furtună Privesc înspre stele și nu uit să sper.
Lăsat-am acasă nevoi și durere Mi-ajunge iubirea prin lume de-o cânt Și lacrima mea o fac dulce plăcere Și-o las mărturie c-am fost pe pământ.
În vorbe șoptite am venit ieri pe lume Și vorba șoptită îmi cântă când plec Din munte înalt n-am făcut țel anume, Doar rostul venirii aș vrea să-nțeleg.
Privesc câte-o frunză cum pierde copacul, E semn că pe lume un vis a murit Și-ncet se apleacă, și-ncearcă săracul Din vânt să culeagă un vis irosit.
Plecat-am în lume desculță și tristă, Pe cioburi de stele călcat-am ades Și-n clopot ce sună...naivă artistă, Încerc să nu fac din soart-un eres.
Vă-nvălui cu vorbe ce-nvață să spună O taină pe care de-o viață o purtați Căci recunosc, sunt poeta nebună, Ce-ncearcă pe voi să vă aibă ca frați. (Luiza-Adriana Grama)
Împrăștie poetul pe pagina albă stropi de cerneală nebuni, cum împrăștie vântul într-o seară cu-aromă de toamnă frunzele moarte pe aleia din crâng!
Vino și-adună-i cuvintele-n noapte ori vino în zori când totul e fum, adună-i din gene gânduri stinghere, tristeți resemnate, și iubiri efemere apoi le-așterne la drum!
De închide lumina sub zeci de lăcate în juru-i va fi doar haos și scrum, rostogolind ale lumii păcate el vrea să le-ngroape sub flori de salcâm!
Dar când zorii se-adapă din lumea lui soare, adoarme și el obosit și nebun, tu vino atunci șoptește-i în taină cu vorbe de-alint încheie o dramă pentru bietul păgân!
Adoarme poetul sub grelele-i gânduri, adoarme mereu răvășit, are sufletul o rană deschisă ce sângeră lavă iar în juru-i e noapte, de afară e, ...plină zi!
Subiect: Re: Eu sunt doar atât... Poeta nebună, versuri Luiza Adriana Grama Mar Apr 10, 2012 11:57 pm
rodica cernea a scris:
Împrăștie poetul pe pagina albă stropi de cerneală nebuni, cum împrăștie vântul într-o seară cu-aromă de toamnă frunzele moarte pe aleia din crâng!
Vino și-adună-i cuvintele-n noapte ori vino în zori când totul e fum, adună-i din gene gânduri stinghere, tristeți resemnate, și iubiri efemere apoi le-așterne la drum!
De închide lumina sub zeci de lăcate în juru-i va fi doar haos și scrum, rostogolind ale lumii păcate el vrea să le-ngroape sub flori de salcâm!
Dar când zorii se-adapă din lumea lui soare, adoarme și el obosit și nebun, tu vino atunci șoptește-i în taină cu vorbe de-alint încheie o dramă pentru bietul păgân!
Adoarme poetul sub grelele-i gânduri, adoarme mereu răvășit, are sufletul o rană deschisă ce sângeră lavă iar în juru-i e noapte, de afară e, ...plină zi!
Rodica Cernea
Renaște poetul din propria-i lavă cum pasărea Phoenix renaște mereu, și-nalță măiestre cuvinte spre slavă căci harul divin nu îl lasă la greu.
Închide-a sa rană, alină durerea și lacrima-i șterge încet de pe-obraz, cu muzica sferelor alungă tăcerea când cerul își cerne sclipiri de topaz. Eugenia Enescu
Continut sponsorizat
Subiect: Re: Eu sunt doar atât... Poeta nebună, versuri Luiza Adriana Grama
Eu sunt doar atât... Poeta nebună, versuri Luiza Adriana Grama
Joi Mar 22, 2012 4:48 pm
