Aud chemarea timpului
într-o existențǎ care nu e a mea.
Navigator pe apele Stixului
îmi odihnesc privirea pe ternele valuri,
cernind amintiri și vise necontenit,
orbecǎind printre trupuri pǎgâne!
Trecutul se leapǎdǎ de noi
într-un viitor incert, orfan de icoane!
Prezentul, nu mai vrea sǎ ne știe
iar speranțele noastre deșarte
fluturǎ flamuri neștiute în noapte,
mângâindu-ne trupurile fum!
La cumpǎna dintre ziuǎ și noapte,
nisipul clepsidrei macinǎ timpul,
alintând aurora cu brizǎ de mare,
însângerând zarea, nǎscând curcubee!
Punte de suspin între cer și pǎmânt,
iluzia, e rouǎ pe frunza cea nouǎ,
fluture de vis, încunutat cu dorința
atât de simplǎ ... și-atat de departe!
rodica cernea
Joi Apr 28, 2011 1:42 pm