Povesti, povestiri, parabole

Subiect: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 8:55 am

Să învăţăm de la alţii Povesti, povestiri, parabole 57

O poveste dureroasa... si adevarata...

"Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata... A vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.

Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?

Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...

George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata - o boala asemanatoare paraliziei cerebrale.

Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.

Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.

Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie
isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.

Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele, spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.

Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru "alta data" - i-am spus.

La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copiii imi spun "ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.

Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.

Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea,
dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu.

Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere. Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.

Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George - un pic' sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.

In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele...

Avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.

Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar... mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea.

Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
- Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
- Fiul meu, merge. Si e perfect."

Sharon Drew Morgen

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 9:35 am

Ce frumos! Povesti, povestiri, parabole Icon_cool

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 9:44 am

Viata e ca o cafea buna

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu un ibric mare, plin cu cafea, si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana, profesorul le-a zis : Daca ati observat, fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasand cestile simple si ieftine, goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.

Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata, concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 10:37 am

Cat adevar se ascunde in aceasta povestire.
In loc sa ne concentram pe aspectele importante ale vietii, ne pierdem timpul cu chestii superficiale!
Viata nu inseamna numai avutie ci bogatie spirituala, ceea ce insemni ca persoana, ceea ce lasi in urma ta, restul este trecator.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 11:23 am

Parabola...

Alessio, un copilas de trei ani spuse:
- Spune-mi povestea lupului celui rau…
Liza, care avea zece ani, ii raspunse:
- Dar nu exista lupi rai, ci numai nefericiti.

Nu exista nici oameni rai…

(Bruno Ferrero)

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 11:40 am

ambele pove sunt bune, dar asa vrea sa ma refer la ultima nu pentru a contrazice esenta textului ci pentru a aduce ceva personal in aceasta prezentare.
ca veni vb de cafea si cesti, ei bine eu prefer sa beau cafeaua acasa sau atunci cand conditiile o permite, dintr-o ceasca transparenta. De ce ? - chestiune vizuala de gust (daca unii nu vor sa ma contrazica sa spuna ca este o manie) si mai am o dambla, ca venii vba: am o farfurie asa numita de mine "farfuria emigrantului" pe care o am de cand am venit in Belgia de pe la inceputul lui '89.
Este o farfurie pe care nevasta-mea cred ca o detesta (cu toate ca farfuria este foarte frumos colorata in genul celor artizanale românesti) deoarece cateodata ii cer sa mananc din ea. Culmea este ca din toate seturile de farfurii pe care le folosim, aceasta a ramas intacta, nici macar nu sa ciobit (cu toate ca recunosc ca as prefera sa nu se sparga, dar nici nu as face o drama daca ar fi cazul) (sper sa nu citeasca si nevasta-mea ce scriu acum Povesti, povestiri, parabole Icon_lol

). Daca m-ar intreba cineva de ce tin la aceasta farfurie nici nu i-as putea raspunde precis, dar poate ca mancam numai din ea cand am venit aici (initial singur), pentru a nu spala mai multa vesela Povesti, povestiri, parabole Icon_redface

. Daca ar fi dupa mine as fi in stare sa mananc si acum in fiecare zi din ea, fara sa fac diferenta dintre aceasta si o alta dintr-un set de farfurii mai de valoare. Totusi vreau sa precizez ca nu procedez asa si cu celelalte bunuri materiale, unde vreau sa raman in ton cu restul lumii. ok nu va mai plictisesc cu chestiile mele Povesti, povestiri, parabole Bla

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 12:23 pm

Alex a scris:: ambele pove sunt bune, dar asa vrea sa ma refer la ultima nu pentru a contrazice esenta textului ci pentru a aduce ceva personal in aceasta prezentare.
ca veni vb de cafea si cesti, ei bine eu prefer sa beau cafeaua acasa sau atunci cand conditiile o permite, dintr-o ceasca transparenta. De ce ? - chestiune vizuala de gust (daca unii nu vor sa ma contrazica sa spuna ca este o manie) si mai am o dambla, ca venii vba: am o farfurie asa numita de mine "farfuria emigrantului" pe care o am de cand am venit in Belgia de pe la inceputul lui '89.
Este o farfurie pe care nevasta-mea cred ca o detesta (cu toate ca farfuria este foarte frumos colorata in genul celor artizanale românesti) deoarece cateodata ii cer sa mananc din ea. Culmea este ca din toate seturile de farfurii pe care le folosim, aceasta a ramas intacta, nici macar nu sa ciobit (cu toate ca recunosc ca as prefera sa nu se sparga, dar nici nu as face o drama daca ar fi cazul) (sper sa nu citeasca si nevasta-mea ce scriu acum ). Daca m-ar intreba cineva de ce tin la aceasta farfurie nici nu i-as putea raspunde precis, dar poate ca mancam numai din ea cand am venit aici (initial singur), pentru a nu spala mai multa vesela . Daca ar fi dupa mine as fi in stare sa mananc si acum in fiecare zi din ea, fara sa fac diferenta dintre aceasta si o alta dintr-un set de farfurii mai de valoare. Totusi vreau sa precizez ca nu procedez asa si cu celelalte bunuri materiale, unde vreau sa raman in ton cu restul lumii. ok nu va mai plictisesc cu chestiile mele

Tu vorbesti, amuzant, despre valoarea sentimentala a unor obiecte care nu au nimic cu continutul. In poveste se vorbeste despre un ambalaj, in cazul nostru, ceasca de cafea, care poate contine un produs de calitate indoielnica.
Sa stii ca si eu am o farfurie pe care o prefer, o ceasca preferata din care-mi beau cafeaua...
Nu ti s-a intamplat sa intalnesti o persoana care sa straluceasca - haine de firma, masina extra - si cand deschide gura sa te intrebi de unde-i coborata? Ambalajul - adica luxul - nu poate suplini cultra care-i lipseste, educatia sau manierele...

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 6:59 pm

Am uitat sa-ti urez:bine ai venit aici pe site, silverstar! Povesti, povestiri, parabole Icon_flower

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Dum Noi 22, 2009 7:10 pm

sanziana a scris:: Am uitat sa-ti urez:bine ai venit aici pe site, silverstar!

Multumesc! Bine te-am gasit si ma bucur ca-ti place si te intereseaza ceea ce postez.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Lun Noi 23, 2009 6:57 am

De ce nu suntem fericiţi? Povesti, povestiri, parabole Icon_eek

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
-Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Mar Noi 24, 2009 6:58 am

Mai bine plec…

Scrisoare deschisa…
… de la un catel decis sa fuga de acasa

Draga stapane,

Dupa cum vei constata, am plecat din ceea ce am crezut ca este si casa mea. Am pus in bagaj doar strictul necesar, o hainuta – sa imi tina de cald pe vremea rece, un pic de mancare, cat pentru vreo doua zile, castronul si o sticluta cu apa. Nu am vrut sa abuzez prea mult de bunavointa ta. Daca totusi te vei intreba de ce am luat aceasta decizie, iti pot hamai cate ceva dintre motive.

In primul rand, prea des m-ai pedepsit pentru lucruri de care nu ma faceam vinovat. Nu ai stat nici o clipa sa te intrebi, ci m-ai pedepsit exact asa cum stii ca nu imi place deloc: m-ai pus sa stau ore in sir doar pe metrul meu patrat de paturica. Apoi, dupa ce ca te vad rar cand vii acasa, in sfarsit, nici nu m-ai scos si pe mine la o plimbare suficient de lunga ca sa imi dezmortesc labutele. Si apoi tot pe mine ai dat vina ca am facut pisu in casa. Si, uite-asa, iar am ajuns pe acelasi metru patrat de paturica.

Daca am mai ros cate un fir din casa, nu te-ai intrebat niciodata daca nu cumva am facut-o din plictiseala, pentru ca stateam si mai bine de opt ore singur. Jucarii nu prea capatam, asa ca eram nevoit sa ma multumesc cu ce imi era mai la indemana. Ei bine, eram invariabil pedepsit si pentru asta. Si mai e ceva extrem de important pentru mine: nu te-ai intrebat nicodata daca eu am nevoie de afectiune? Sa imi dai si mie putina atentie, putina dragareala, te-ai gandit? Ca eu cred ca nu… M-am simtit singur de-atatea ori si aveam atata nevoie de afectiunea ta…dar nu am primit-o!

Drept urmare, am decis sa plec. Mai bine o viata de… caine pe strazi decat sa ma simt abandonat in propria casa. Daca totusi te razgandesti, ma gasesti timp de doua zile pe presul de la magazinul alimentar. Mai am o speranta!

Al tau (?) Puc
Sursa: Femeia de azi, nr. 4 din 23 ian. 2009, p. 25

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Mar Noi 24, 2009 7:05 am

Parabolă

Un intelectual moare şi ajunge în faţa Judecătorului Suprem pentru a i se analiza faptele de pe Pământ şi pentru a fi repartizat acolo unde îi este locul. Din analiza făcută, a rezultat că omul a avut o viaţă corectă, dar a mai avut şi mici scăpări, aşa încât, pentru corectarea lor a fost repartizat, o perioadă de timp, în iad. Însoţitorul lui l-a plimbat prin tot iadul şi, pentru că omul nu fusese foarte păcătos, i s-a dat un “post” de supraveghetor la balta cu r…t.
- Vezi, i-a spus supraveghetorul, tu nici măcar nu trebuie să te murdăreşti pe picioare cu r…t, tu stai frumos pe fotoliu şi tot ce trebuie să faci este să-l altoieşti cu biciul pe cel ce vrea să scoată capul afară.
Zis şi facut. După perioada de penitenţă, supraveghetorul s-a întors ca să vadă ce face omul şi, nu mică i-a fost mirarea când a văzut că acesta stătea nepăsător, fuma şi îşi bea cafeaua.
- Nefericitule, ce faci, îţi permiţi chiar şi aici să nu asculţi?
La care omul i-a răspuns simplu:
- Nu te supăra, te rog. Ştii, aştia sunt români… Cum scoate unul capul afară, se găsesc cel puţin trei să-l tragă înapoi.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Mar Noi 24, 2009 7:28 am

silverstar a scris:: Mai bine plec…

Scrisoare deschisa…
… de la un catel decis sa fuga de acasa

Draga stapane,

Dupa cum vei constata, am plecat din ceea ce am crezut ca este si casa mea. Am pus in bagaj doar strictul necesar, o hainuta – sa imi tina de cald pe vremea rece, un pic de mancare, cat pentru vreo doua zile, castronul si o sticluta cu apa. Nu am vrut sa abuzez prea mult de bunavointa ta. Daca totusi te vei intreba de ce am luat aceasta decizie, iti pot hamai cate ceva dintre motive.

In primul rand, prea des m-ai pedepsit pentru lucruri de care nu ma faceam vinovat. Nu ai stat nici o clipa sa te intrebi, ci m-ai pedepsit exact asa cum stii ca nu imi place deloc: m-ai pus sa stau ore in sir doar pe metrul meu patrat de paturica. Apoi, dupa ce ca te vad rar cand vii acasa, in sfarsit, nici nu m-ai scos si pe mine la o plimbare suficient de lunga ca sa imi dezmortesc labutele. Si apoi tot pe mine ai dat vina ca am facut pisu in casa. Si, uite-asa, iar am ajuns pe acelasi metru patrat de paturica.

Daca am mai ros cate un fir din casa, nu te-ai intrebat niciodata daca nu cumva am facut-o din plictiseala, pentru ca stateam si mai bine de opt ore singur. Jucarii nu prea capatam, asa ca eram nevoit sa ma multumesc cu ce imi era mai la indemana. Ei bine, eram invariabil pedepsit si pentru asta. Si mai e ceva extrem de important pentru mine: nu te-ai intrebat nicodata daca eu am nevoie de afectiune? Sa imi dai si mie putina atentie, putina dragareala, te-ai gandit? Ca eu cred ca nu… M-am simtit singur de-atatea ori si aveam atata nevoie de afectiunea ta…dar nu am primit-o!

Drept urmare, am decis sa plec. Mai bine o viata de… caine pe strazi decat sa ma simt abandonat in propria casa. Daca totusi te razgandesti, ma gasesti timp de doua zile pe presul de la magazinul alimentar. Mai am o speranta!

Al tau (?) Puc
Sursa: Femeia de azi, nr. 4 din 23 ian. 2009, p. 25

Buna pove

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Mar Noi 24, 2009 10:30 am

M-a impresionat citind, intr-adevar ce viata grea au unii caini!
Oamenii isi iau animale si le neglijeaza, nu le scot suficient afara, dar cel mai important, nu le acorda afectiunea necesara Povesti, povestiri, parabole Icon_cry

.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Joi Noi 26, 2009 6:47 am

Povestea căteluşului şchiop

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă:
- Aş putea vedea căţeluşii?
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă:
- De ce căţeluşul astă şchioapătă?
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
- Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!

Copilul s-a suparat şi a răspuns:
- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg!

- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Joi Noi 26, 2009 1:41 pm

De unde le gasesti, Silverstar, sunt foarte interesante si intelepte povestile tale! Povesti, povestiri, parabole Aplauze

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Vin Noi 27, 2009 9:30 am

sanziana a scris:: De unde le gasesti, Silverstar, sunt foarte interesante si intelepte povestile tale!

Buna dimineata! Povesti, povestiri, parabole Lol

De unde am povestile? Le adun de pe internet. Am prieteni, cunostinte care cunoscandu-mi pasiunea, imi trimit ei ca gasesc ori ce aud. Mai scriu si eu camd prind cate o idee care sa merite dezvoltata.
Ma bucur ca-ti plac. Spune-le ori trimite-le si altora spre invatatura desigur.
Toate povestile au cate un crampei de invatatura.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Vin Noi 27, 2009 9:30 am

Pomul cu roade

Un om asuprit de cei invidioşi şi necredincioşi, s-a dus şi s-a jelit la duhovnicul său zicând: "Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?"

Părintele l-a luat cu sine în livadă şi i-a zis: "Iată, fiul meu, ai aici pilda vieţii: crezi, tu, oare, că cineva aruncă cu pietre în pomii cei neroditori, care nu au decât frunze? Nu, fiule, oamenii aruncă cu pietre doar în cei roditori. Fii fericit că te asupresc oamenii, căci te asemeni pomului cu roade..."

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Vin Noi 27, 2009 3:10 pm

Cu ceva timp in urma am decis sa tai un prun care imbatranise si risca
sa cada. A venit un prieten cu o drujba si l-am dat jos cat ai clipii,
totusi i-am mai lasat un trunchi de 1m si ceva sa fac o masa deasupra.
Poate credeti sau nu dar cu toate ca era necesar sa-l tai, mi-a parut
rau dupa aceia ba chiar ma uit mereu cu nostalgie, la trunchiul
stingher care a ramas. Chestie de obisnuinta sau nu, facea parte din
peisaj, era de acolo cum s-ar zice. Nu il plantasem eu, in schimb eu am
reusit sa-l tai... cand ma gandesc cate decizii aiurea trebuiesc luate in
viata, la un moment dat.

Subiect: Re: Povesti, povestiri, parabole Lun Noi 30, 2009 9:01 am

Alex a scris:: Cu ceva timp in urma am decis sa tai un prun care imbatranise si risca
sa cada. A venit un prieten cu o drujba si l-am dat jos cat ai clipii,
totusi i-am mai lasat un trunchi de 1m si ceva sa fac o masa deasupra.
Poate credeti sau nu dar cu toate ca era necesar sa-l tai, mi-a parut
rau dupa aceia ba chiar ma uit mereu cu nostalgie, la trunchiul
stingher care a ramas. Chestie de obisnuinta sau nu, facea parte din
peisaj, era de acolo cum s-ar zice. Nu il plantasem eu, in schimb eu am
reusit sa-l tai... cand ma gandesc cate decizii aiurea trebuiesc luate in
viata, la un moment dat.

Alex, si eu iubesc foarte mult copacii.
Uite aici, ceva ce am gasit legat de copaci. Sigur, fiecare e liber sa faca ce vrea. Eu postez doar ca informare.

Meditatia in preajma arborilor este o modlitate de incarcare energetica foarte eficienta. In acest sens se alege un copac mare si puternic, cu coroana ramificata, cu frunzele viu colorate si stralucitoare. Stati langa copac, lipiti-va de el, imbratisati-l, contopiti-va cu el, identificati-va cu copacul. In felul acesta va reinnoiti fortele, va reincarcati energetic si scapati de stress, de resentimente, de grijile cotidiene. Dupa fiecare "vizita" la copac veti constata ca sunteti mai curat, mai plin de viata.
Iata si un descantec, bun de spus in preajma copacului:

"Buna seara... spuneti-i pe nume
In pamant te-ai implantat,
In lumina te-ai scaldat,
Vanturile-ai infruntat
Pana cand te-ai inaltat.
Ai crescut mandru sub soare
Cu curaj si cu rabdare.
Vantul nu te rupe -
Eu sunt ca tine!
Vremea nu te-ndoaie -
Eu sunt catine!
Raul nu te-ajunge -
Eu sunt ca tine!
Eu sunt tu si tu esti eu
Si la bine si la rau!"

Pentru cine crede in talismane, sa rupa o crenguta pe care sa o poarte mereu asupra sa. Atunci cand rupi crenguta, spui copacului:
"Nu te rup sa-ti fac durere
Ci te rog sa-mi dai putere".
Cand ajungi in dreptul copacului, saluta-l! Cand te desparti de copac, multumeste-i pentru tot ce ti-a daruit, promite-i c-o sa te intorci si ia-ti la revedere pana la vizita urmatoare. Trateaza-l ca pe o fiinta.
Pentru ca este. Povesti, povestiri, parabole Icon_rolleyes

» Alte povestiri in legatura cu Santul Nicolae
» Povesti de viata
» Povesti de iarna 01 - 10.12.2016