Mic eseu despre un popor ce se incăpaţânează să existe

Trimis de Joker2009
Ceea ce observ de douăzeci de ani încoace e
faptul că aproape toţi cei ce ne înconjoară cu ajutorul neprecupeţit al
mass mediei - politicieni, analişti, chiar aşa-zişi oameni de cultură,
cu regret şi unii istorici - ne îndeamnă să ne punem singuri cenuşă în
cap.

Tot ce e „românesc” a devenit deja echivalentul
peiorativului. România a devenit echivalentă cu ţara şmecherilor.
Mioritic înseamnă fără „cojones”. Made in România e ca şi cum ai spune:
„e de c...t”.
Acest lucru este premeditat! Se doreşte aducerea în
stare de „consumator şi atât” a întregii naţiuni, exact după modelul
verifi cat american. Iar copiii noştri sunt ademeniţi să plece din ţară
să le fi e storşi creierii de idei.
La început, după ‘89, au venit
europenii şi au început să ne dea lecţii de democraţie şi de toleranţă.
Când au ajuns democratic peste ei ţiganii, au început să urle ca din
gură de şarpe să-i ţinem la noi!!! Oare când dai lecţii, nu ar trebui
să ai chiar tu lecţia învăţată? Continuă cu
aplomb americanii
umilind orice român ce vrea să viziteze „ţara tuturor posibilităţilor
şi a bulelor de cola”. Aceasta se întâmplă zilnic la ambasada
democraţiei duse la excepţional şi a toleranţei de-a dreptul idilice
doar pe hârtie şi la modul declarativ.
Suntem califi caţi, dar în
acelaşi timp şi împinşi de la spate să ne autocalifi căm ca hoţi,
neserioşi şi duplicitari, şi câte şi mai câte.
Asta pentru toată
istoria noastră multimilenară, dar şi pentru timpurile ce le trăim. Dar
cei ce ţin aprins farul democraţiei şi toleranţei uită să menţioneze
nişte lucruri „minore”, pe care îmi voi permite să le detaliez.
1.
Unii sub masca credinţei, iar alţii fără jenă sub acoperişul unor
companii au furat sute de ani din aşanumita lume a treia şi nu numai.
Pe lângă faptul că au furat, au şi omorât, siluit, murdărit pe acolo pe
unde au fost. Lista poate continua, dar cuvintele din limba română nu
sunt în stare să exprime toate mizeriile făcute de aceştia prin lume.
Culmea e că ei continuă şi
astăzi, sub pretextul răspândirii
democraţiei. Vin şi mă întreb cu ce drept sunt eu, român, pus la colţ
de nişte criminali, hoţi sau indivizi fără credinţă în Dumnezeu?
2.
După ce au murdărit şi otrăvit o întreagă planetă, au abolit în mod ofi
- cial sclavagismul. Unii au făcut şi un război pe acestă temă,
probabil pentru efectul „artistic” generat. Apoi mă iau pe mine la
refec precum că nu aş fi tolerant. De fapt, ei nu fac altceva decât să
întoarcă lucrurile pe dos şi să le prezinte ca adevăr. Vezi cazul lui
Mihăilă Cofariu prezentat de
televiziune în lumea întreagă ca fi ind un ungur bătut de „barbarii” de români.
3. Înainte şi după al doilea război mondial, fi ecare a făcut „ce a vrut muşchiul lui” cu bucăţi din România.
Au
semnat şi apoi au încălcat tratate la greu şi fără nicio jenă sau
ruşine, apoi au venit părinteşte şi ne-au spus că suntem duplicitari,
iar din cauza asta nu ne putem număra printre naţiunile învingătoare.
Oare
ce au făcut ei când şi-au apărat interesele? Să înţeleg că noi nu avem
voie să ni le apărăm pe ale noastre? Ca să nu mai vorbim de episodul
mai recent de la Malta, când iarăşi am fost vânduţi, în numele
democraţiei bineînţeles. Iar acum, după 60 de ani, mă trezesc pe cap şi
cu un holocaust de care nu s-a plâns nimeni până acum.
4. Apar pe
„canalele” naţionale analişti „imparţiali”, politicieni care mai de
care la putere sau în opoziţie. Încep să se spurce între ei, dar pe
banii noştri, ca mai apoi să folosească sintagme de genul: „Noi românii
nu suntem în stare să facem / dregem nimic”. De parcă ar sta în sarcina
mea să termin nu ştiu ce autostradă sau să aduc nu ştiu ce fonduri
europene. De fapt, impotenţa combinată cu nesimţirea şi interesele
acestora sunt transformate ca prin minune în prostie naţională, de
care, bineînţeles, sunt şi eu vinovat! Altora le cresc
conturile prin bănci, au „vânzări anterioare”, iar nouă ni se
volatilizează fl ota. 5.
Pe
lângă Patapievici, cel ce-şi refula peste Poporul Român complexele de
individ conceput de mă-sa din jeturi de urină, apar şi alţii care
„realizează” cât de paradoxală e România! Apoi unul, Pleşu, cu stiloul
lui greu de intelectual pune şi un punct pe i. De
fapt, e altul care
încearcă să mă umilească şi să-mi găsească pricină spunându- mi că eu
sunt vinovat pentru că poluez fără industrie, că sistemul medical mă
omoară cu toate că avem medici, că nu avem turism dar avem minister, că
suntem patrioţi dar nu avem patriotism. Şi câte şi mai câte. Păi
domnule, ai avut posibilitatea să dai sfaturi exact cui trebuia! Faptul
că respectivul nu te-a ascultat sau poate mi-ai păpat banii nefăcând
nimic, nu mă învinovăţeşte pe mine în particular şi pe noi ca popor în
general cu nimic! Iar faptul că la un moment dat
te-ai retras să pui
nişte puncte, nu te absolvă cu nimic! Pe de altă parte, voi ăşti, nu
realizaţi un lucru simplu şi vechi de când lumea: România este unică!!!
A încerca să pui România în ecuaţie, înseamnă că nu ai înţeles-o!
Ca români, suntem nevoiţi să trăim în criză de două mii de ani.
Nu
am făcut decât să ne adaptăm situaţiilor ivite. Şi Doamne, cât de multe
şi de diferite au fost şi mai sunt!!! Păi eu sunt duplicitar,
când
strămoşii mei nu au făcut decât să păstreze ţara aceasta cât decât
întreagă şi rotundă ca o pâine, iar voi, politicieni susţinuţi de
intelectuali de (o) marcă, o vindeţi pe bucăţi? Eu manelist, când voi
încercaţi să ne băgaţi pe gât la televizor toate ţigăniile şi mizeriile
autohtone şi din toată lumea, dar nu ne oferiţi educaţie?
Eu intolerant, când alţii încearcă să mă oblige să le învăţ idiomul cu acceptul tacit al vostru,
al
politicienilor? Eu nu-mi găsesc nicio vină, iar strămoşilor mei, fi
e-le ţărâna uşoară, nu aveţi cum să le găsiţi. Dar le inventaţi. Eu
nici măcar nu pot să spun că nu vă mai dau bani „să trăiţi voi bine”,
căci mă veţi lega. Eu nu pot să vă spun nici măcar că m-am săturat de
democraţia” voastră ipocrită, pe care ba mi-o fl uturaţi ca o mare
realizare a voastră, ba mă ameninţaţi cu ea. Dar vă pot spune răspicat
- doar atât, din păcate - că nu sunteţi creştini ortodocşi! La oricâte
biserici vă veţi duce să vă închinaţi ca să vă vadă tot poporul în
direct şi în reluare la televizor.
Scriam la început despre „unii
istorici”. Sunt plătiţi tot din banii noştri, dar încearcă să
minimizeze sau chiar să ducă în derizoriu rolul jucat de poporul acesta
pe scena istoriei. Un rol milenar recenzat de nişte critici fără
coloană vertebrală, după umila mea părere afl aţi în
slujba şi solda duşmanilor acestei ţări şi a poporului român.
Bineînţeles,
aceştia sunt cei invitaţi la televiziuni să-şi dea cu părerea lor de
lefegii. Iar ceilalţi istorici de bună credinţă, când prin conjuncturi
fericite ajung şi ei să fi e văzuţi la televizor sau
publicaţi prin
ziare, vorbesc steril despre subiecte cu care privitorul / cititorul nu
rezonează. Ajungi în acest fel să schimbi postul sau să dai pagina. Nu
le cer istoricilor titluri senzaţionale, dar din bruma de istorie pe
care o ştiu, puţine sunt momentele din istoria noastră
care să nu fi
e suprasaturate exact de contrariul a ceea ce suntem acuzaţi. Aceste
lucruri trebuie spuse cu voce tare, atât de tare încât toate gurile
spurcate să nu se mai audă.
Şi, ca să facem un mic şi succint
pomelnic a ceea ce a făcut şi a dat omenirii Poporul Român cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, a ceea ce s-a întâmplat pe lumea aceasta
datorită nouă, a unor lucruri ce într-adevăr ne caracterizează pe noi
ca popor, voi folosi vechea sintagmă „Ştiaţi că...”.- primul homo
sapiens (adică om nu maimuţă) din Europa a trăit pe teritoriul actualei
Românii acum mai bine de 35.000 de ani?
- prima scriere pictografi că a apărut la Tărtăria, lângă Alba-Iulia, nu în Mesopotamia?
-
cea mai mare petrecere din istoria omenirii a fost de 123 de zile? Cu
această ocazie, populaţia Romei antice a mâncat, a băut şi a mers la
spectacole în cursul cărora au fost ucise cam 11.000 de animale
sălbatice şi domestice şi au luptat zeci de mii de gladiatori. Toate
astea
pe cheltuiala imperiului pentru a sărbători „mica şi neînsemnata”
victorie a romanilor împotriva unor indivizi ce-şi spuneau daci şi erau
conduşi de un anonim cunoscut sub numele Decebal (foto)!
- suntem singurul popor născut creştin?
-
nu există în istoria omenirii alt martiriu mai cumplit ca cel al lui
Constantin Vodă Brâncoveanu şi al fi ilor lui? De fapt, suntem unici în
ortodoxia noastră, iar alţii zic că suntem laşi.
- am dat lumii cuvintele „omenie” şi „dor”, dar nu ştie nimeni să le traducă în altă limbă? De înţeles, ce să mai vorbim...
- Eminescu nu a murit nebun, ci a fost omorât din prea mare dragoste de ţară?
- Mahomed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolului, a fost înfrânt doar de Vlad Ţepeş şi de Ştefan cel Mare şi Sfânt?
- stiloul folosit de Pleşu să pună punctul pe i e inventat de Petrache Poenaru?
- omenirea a început să zboare în adevăratul sens al cuvântului odată cu Traian Vuia?
- omenirea zboară cu avioane cu reacţie datorită românului Coandă?
-
insulina este o invenţie românească, iar inventatorului ei, Nicolae
Paulescu, i-a fost, practic, furat „democratic” premiul Nobel pentru
medicină?
- „Psihologia Consonantistă”, inventată de Ştefan Odobleja, este, de fapt, prima denumire a ciberneticii?
-
omenirea a fost complet nepregătită din toate punctele de vedere pentru
fulminanta performanţă a tinerei gimnaste Nadia Comăneci, ea primind un
1.00 pe afi şajul electronic ce nu ştia de 10?
- ne-am luptat în
timp cu toţi „americanii” vremurilor respective, cum ar fi : turci,
tătari, unguri, polonezi, germani? Şi ce i-am mai bătut!
Iar în timp
ce noi făceam istoria Europei, alţii o consemnau fără a mai aduce
aminte de noi. Mai mult, chiar minţeau şi răstălmăceau adevărul. Aşa ei
au avut timp să-şi
construiască palate, să inventeze maioneza, să se
mai omoare între ei pentru averi şi pământ, să aibă chiar doi papi
simultan şi, din când în când, să mai apară şi pe aici din curiozitate
„cuceritoare”.
Lista aceasta poate continua aproape la nesfârşit.
Despre fi ecare din subiecte s-a scris şi încă se mai poate scrie fără
pretenţia de a le epuiza. În spatele acestor fapte stă corul neauzit al
martirilor neamului şi cel al românilor creştini ortodocşi ce spun cu
neasemuită
modestie: aşa a vrut Dumnezeu!
Sunt bucuros şi mă simt
norocos că m-am născut din acest neam ce după dorinţele şi faptele
unora ar fi trebuit să dispară demult de pe scena istoriei. Dar spre
urprinderea şi disperarea tuturor am rămas aici şi ne-am păstrat şi
limba, şi ortodoxia! Având în vedere
că noi nu ne-am clădit ţara pe
minciuni, hoţii, crime sau genociduri, sunt convins că Dumnezeu ne va
ajuta şi de acum înainte. Mai sper, de asemenea, ca măcar un tânăr
căruia i s-a furat manualul de istorie de către guvernanţii
postdecembrişti să citească aceste rânduri, să înceapă să-şi pună
întrebări şi să caute răspunsuri. În momentul acela, gândurile mele
„aşternute” pe ecranul calculatorului au avut un
rost. Oricum, voi continua a scrie până când speranţa se va împlini.
Published de Florin Ignat in Condeiul Ardelean, 11 - 17 septembrie , Volume 2009, No. 136