Aspectele terapeutice şi profilactice ale postului în tratamentul afecţiunilor tumorale

Pentru obţinerea de rezultate favorabile în tratamentul afecţiunilor tumorale, vom avea nevoie de o perioadă de aproximativ un an de zile, în care efortul nostru se va îndrepta atât către regimul alimentar, cât şi către domeniul pregătirii spirituale.
a. Regimul alimentar
Meniul zilnic va consta din:
- ceaiuri de plante neîndulcite, cu aproximativ 2-3 h înainte de masă;
- fructe, legume crude rase cu aproximativ 1, 1/2 - 2 h înainte de masă, din care morcovul să fie nelipsit;
- o farfurie de ciorbă (borş), ce va fi însoţită de o cantitate tot mai mare de ceapă, usturoi, hrean, crude şi puţină pâine. Usturoiul şi ceapa sunt plante care ar putea înlocui farmacii întregi. Ele stimulează circulaţia, scad tensiunea, combat arteroscleroza şi sunt un bun antidiabetic; în plus sunt deosebit de eficace împotriva bolilor contagioase. Consumate crude, au un rol preventiv în unele forme de cancer. În uz extern, cataplasmele cu usturoi sunt excelente în cazul reumatismului şi diverselor nevralgii.
- Vinerea vom ţine post negru.
În toată perioada de vegetaţie a grădinii noastre să preparăm cât mai des borşul străveziu de ştevie. Iarna, ciorba e bine s-o acrim cu zeamă de varză murată.
Plantele medicinale pentru ceaiuri, proaspăt culese, să le folosim o perioadă cât mai mare de timp, în funcţie de sezonul lor, după care le folosim uscate. Gama ceaiurilor, care se beau de mai multe ori pe zi, trebuie să se lărgească din ce în ce mai mult.
Dieta alimentară să fie însoţită şi de un efort fizic mediu (lucrul mâinilor).
Folosirea vegetalelor nefierte în alimentaţie ne va ajuta şi la dispariţia senzaţiei de foame.
Nu trebuie să uităm că omul primitiv avea o alimentaţie vegetariană: 50-60 % din alimente erau cereale, iar restul erau muguri, fructe şi legume din flora spontană. Mai târziu, după ce oamenii au descoperit focul şi au început să vâneze, schimbându-şi alimentaţia, echilibrul sănătăţii lor a fost destabilizat şi au apărut primele boli.
Noi, oamenii moderni, continuăm şi acum acest obicei nesănătos, iar efectele le vedem zilnic. Practic, nici un produs de sinteză nu poate înlocui vitaminele, sărurile minerale şi enzimele vegetale. Enzima este un ferment natural proteic, care se găseşte numai în crudităţi şi alimente neprelucrate termic. Este bine să se ştie că la temperatura de 38° enzimele încep să se deterioreze, iar la 54°, ele dispar complet din alimente. Orice om bolnav are o carenţă de enzime. Iată deci cum numai una din componentele naturale, de care avem atât de multă nevoie, este practic exclusă din alimentaţia noastră zilnică.
Respectând meniul amintit, cu timpul va apare indiferenţa faţă de orice tentaţie culinară, ceea ce înseamnă un progres, renunţând practic la desfătarea alimentară. De asemenea, va apare senzaţia de uşurinţă fizică datorată reducerii vizibile a greutăţii corporale. Alimentaţia foarte săracă trebuie să ducă la consumarea completă a ţesuturilor tumorale, fie ele chiar maligne şi metastazate.
b. Pregătirea spirituală
Celălalt element al curei ţine de domeniul pregătirii spirituale prin:
- participarea la slujbele din biserică şi împlinirea Tainelor Bisericii, amintite la timpul potrivit în lucrare;
- implicarea în viaţa bisericească, prin însuşirea cântărilor. Aceste cântări au rol vindecător pentru că transpun pe bolnav într-o stare de linişte, de contemplaţie relaxantă în care gândurile negre sunt cu totul izgonite, canalizându-ne mintea spre o gândire pozitivă.
Câteva luni la rând, singura noastră ocupaţie trebuie să devină respectarea unui stil de viaţă aspră, în care să îmbinăm disciplina spirituală stimulată de cântec (cântări de rugăciune), alimentaţia foarte săracă şi efortul fizic.
Importantă este, în primul rând, credinţa bolnavului în Dumnezeu şi voinţa de a lupta. La fel de importantă este şi întoarcerea la un regim de viaţă mai aproape de natură, în care raportul dintre efortul fizic şi hrana de zi cu zi este diferit de cel din lumea de astăzi.
Vindecarea celor bolnavi trebuie să fie doar punerea în practică a unei înţelepciuni străvechi, inspirată din natură: un animal bolnav se abţine de la orice mâncare. În plus, omul, văzându-se în această situaţie gravă, trebuie să lupte împotriva convingerii sale că nu o va putea înfrânge, împotriva gândurilor pesimiste care îi fac mai mult rău decât ne putem închipui. Pentru izgonirea lor este foarte indicat efortul fizic (preocuparea de a face ceva).
Osteneala fizică atrage asupra noastră Duhul Sfânt şi alungă lucrarea diavolească din jurul nostru. Munca, împreună cu postul, au un efect conjugat. Ca urmare a efortului, arderile sunt mai intense, organismul consumă energie din orice, nevoile energetice sunt mai mari, oferta nutritivă fiind mai mică.
Sfinţii Părinţi ne învaţă că Duhul Sfânt nu vine decât într-un trup istovit (obosit). Prin atragerea Duhului Sfânt asupra noastră, deschizându-ne mintea şi inima către Dumnezeu, nu facem decât să compensăn lipsa de energie, cauzată de aportul alimentar scăzut, cu Energiile Harice Necreate pe care ni le oferă Duhul Sfânt. În esenţă, îndemnăm organismul uman să utilizeze ENERGIA HARICĂ DUMNEZEIASCĂ, realizând, cu mila şi atotbunătatea proniei cereşti, minunea vindecării asupra noastră şi, în acelaşi timp, devenim şi lucrători ai asemănării noastre cu Dumnezeu. Amintim aici faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, prin cele trei dimensiuni pe care le are personalitatea sa: voinţa, raţiunea şi sentimentul, şi totodată ne putem asemăna cu Dumnezeu numai prin Sfinţenie. Iar sfinţenia nu o putem dobândi decât prin chemarea şi ţinerea Duhului Sfânt asupra noastră pe o perioadă cât mai mare de timp.
Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi, având Energie Harică Necreată Sfinţitoare, ce izvorăşte din Sfânta Treime, fiind pretutindeni în acest univers şi împlinitoare a tot lucrul bun. De aceea, ne îndeamnă Mântuitorul să ne rugăm neîncetat şi să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. (Mt. 11, 28)
Reamintim, încă o dată, că mijloacele de dobândire a Duhului Sfânt nu ni le pune la dispoziţie decât Biserica, parcurgând sub îndrumarea ei cele trei etape ale restabilirii omului pe pământ, pentru însănătoşire.
Pe cei sănătoşi, postul, însoţit de rugăciune, îi va ajuta să se ferească de boală. Pentru că e mult mai uşor să prevenim boala decât să o vindecăm.
Nu trebuie să facem din postul negru sau din vegetarism nişte principii absolute. Oamenii trebuie să ţină post atunci când este necesar şi când a rânduit Biserica, după sfatul părinţilor duhovnici la care sunt sub ascultare, şi să mănânce suficient atunci când este îngăduit. Această îngăduinţă nu este acordată întâmplător, existând o logică în alternanţa sezonieră a posturilor din timpul unui an. Totul este perfect armonizat în această desfăşurare, de la alternanţa intervalurilor de post şi a celor de dulce, până la perioadele de maximă eficienţă a ierburilor de leac de care ne vom ocupa în paginile următoare.
Dorim să menţionăm că, atunci când ne-am propus a concretiza un model practic de regim alimentar, necesar de urmat în caz de tumori, am plecat de la exemple concrete de bolnavi care s-au vindecat. Amintim aici cazul medicului german Alexander Reinhardt, de confesiune catolică care, în 1987, a aflat că nu mai are de trăit mai mult de un an. Suferea de un cancer pulmonar inoperabil, deja metastazat. Întrerupe tratamentul radioterapic şi chimioterapic, fiindcă nu făceau decât să-i întârzie sorocul morţii şi să-i facă aşteptarea chinuitoare. În primăvara aceluiaşi an, a hotărât să plece la Mănăstirea Agapia, unde a parcurs în întregime toate treptele restabilirii sănătăţii sufleteşti şi trupeşti, prin intrarea sub ascultarea unui părinte duhovnic iscusit, împlinind rugăciunea particulară, rugăciunea în Biserică şi postul după toată rânduiala ascultării. După un an de zile, ţesuturile canceroase fuseseră aproape complet consumate, iar medicul vindecat. Având ca puternic suport motivaţional vindecarea sa, editează cartea POVEŢELE MAICII SOFRONIA (Editura L.V.B., 1991) unde, în termeni simpli, explică minunea vindecării sale, în care arată că importantă a fost în primul rând credinţa în Dumnezeu, în vindecarea sufletească şi voinţa de a lupta. De asemenea, a fost importantă întoarcerea la un regim de viaţă mai aproape de natură. Bineînţeles, plantele de leac au puteri nebănuite, dar ele singure nu pot vindeca pe oricine de orice.