DURATA POSTULUI

După durată, postul este de o zi, de trei zile, de o săptămână şi mai lung, cum sunt cele patru posturi de peste an:
- Postul Paştelui, de şapte săptămâni;
- Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel care variază între o zi şi câteva săptămâni, în funcţie de data Paştelui;
- Postul Adormirii Maicii Domnului, de două săptămâni;
- Postul Crăciunului, de şase săptămâni.
Miercurea postim căci atunci a fost vândut Mântuitorul la evrei de către Iuda vânzătorul, pe 30 de arginţi. Iar vinerea postim căci atunci a fost judecat Iisus Hristos şi răstignit pe crucea Golgotei la orele 12, iar după trei ore şi-a dat duhul pe Cruce şi a fost înmormântat, pentru mântuirea întregii lumi.
În aceste zile postesc obligatoriu în tot cursul anului toţi credincioşii, când mănâncă numai legume şi zarzavaturi, afară de unele excepţii prevăzute în calendar.
Postul de luni este obligatoriu pentru călugări şi benevol pentru credincioşi. Lunea postim ca să întreacă postul creştinilor cu o zi faţă de postul Legii vechi, care ţinea numai două zile, lunea şi joia.
Pentru a fi primit de Dumnezeu, postul trebuie ţinut de creştini numai cu sfatul şi binecuvântarea duhovnicului şi nu după propria rânduială a fiecăruia.
Participând la toate slujbele Sfintei Biserici în timpul postului, sufletul şi trupul nostru se vor întări cu puterea harului dumnezeiesc pentru a posti.
Chiar dacă nu am postit, trebuie să ne spovedim, pentru a ne uşura sufletul de păcate şi astfel să punem început bun mântuirii noastre. În acest caz, vom primi după spovedanie Sfânta Agheasmă mare.
Rugăciunea împreună cu postul sunt ca două aripi cu ajutorul cărora vom putea urca la înălţimea vieţuirii duhovniceşti, adumbriţi în permanenţă de darul lui Dumnezeu.
7. Dezlegări de posturi pentru bolnavi şi suferinzi
Bolnavii şi suferinzii, pentru a via lui Dumnezeu, după cuvântul Dumnezeieştii Scripturi, dobândesc dezlegare de la cei în drept. Această dezlegare se dă însă cu multă atenţie, spre a folosi, iar nu spre a păgubi.
Astfel, bolnavii şi suferinzii, numai după consultarea unui medic iscusit, drept credincios creştin, temător de Dumnezeu, care este lămurit că pacientul său are trebuinţă de supraalimentaţie pentru reînsănătoşire şi întărire, pot căpăta dezlegare în posturi de la Arhiereul ori Duhovnicul lor, spre a mânca anumite feluri de bucate de dulce (frupt), care sunt oprite cu desăvârşire a se mânca de cei sănătoşi, în posturile anului (Can. 69 Apost.). Aceasta se recomandă atât bolnavilor care sunt internaţi în spitale, cât şi celor ce sunt acasă.
Sf. Apostol Pavel zice: “Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Domnul l-a primit... Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi (drept-credincioşii, temătorii şi iubitorii de Dumnezeu creştini) nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim şi dacă murim, ai Domnului suntem...” (Rom. 14, 3, 6-8; Mt. 15, 11; Mc. 7, 15; F. Ap. 10, 15; Rom. 14, 20; I Tim. 4, 4; Tit. 1, 15)
Postul este o potrivire a vieţii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc este goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină ochi, mai deşerţi din ea, ca nu cumva fierbând, să curgă în foc şi să-l stingă.
La întreţinerea vieţii omeneşti trebuie alimentaţie cu chibzuială, sănătoasă şi înţeleaptă. Ce e prea mult vatămă şi ce e prea puţin păgubeşte. Sf. Vasile cel Mare zice aşa: “Înfrânarea (de bucate) se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească”.
Foloasele postului
După mărturisirea Sfintei Scripturi, postul este de folos:
Ø în vremea judecăţii lui Dumnezeu (Ioan 3, 4-7);
Ø în vreme de nenorociri şi primedjii (2 Regi 1, 12);
Ø pentru izbăvirea de primejdiile viitoare (Ioil 12, 12);
Ø în vreme de suferinţă a Bisericii (Mt. 9, 15);
Ø pentru a ajuta pe cei în suferinţă (Ps. 34, 12), vindecându-se de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti;
Ø pentru întoarcerea la Dumnezeu (2 Par. 20, 13).
Sfântul Apostol Pavel ne spune că: “...trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului”. (Gal. 5, 17) Deci să tăiem plăcerile trupului pentru a întări prin Harul Dumnezeiesc sufletul şi astfel să biruim, prin post, patimile şi pe diavol.
Prin post ne smerim trupul, iar prin priveghere şi rugăciune ne luminăm mintea. Mâncărurile grase şi alcoolul ridică din stomac un nor material gros, care împiedică luminile Duhului Sfânt să se pogoare asupra minţii.
Dacă vrei să fii înţelept, dă fiecărei părţi din tine, adică sufletului şi trupului, cele de care sunt vrednice:
¤ părţii raţionale a sufletului dă-i să citească scrieri duhovniceşti şi rugăciuni;
¤ mâniei dă-i dragoste duhovnicească care se opune urii;
¤ poftei dă-i cumpătare şi înfrânare;
¤ trupului dă-i hrană şi îmbrăcăminte, atâta cât sunt de trebuinţă.
Dacă postim, diavolii se îndepărtează iar îngerul păzitor, plin de bucurie, se apropie de noi. Postul este zid puternic aşezat de Dumnezeu în calea păcatelor, palat al lui Hristos şi cetate a Duhului Sfânt, pavăză a credinţei, semn al dragostei şi întărire a înţelepciunii.
Postul face ca sufletul să strălucească şi înalţă simţurile, supune pe trup duhului, face inima zdrobită şi smerită, nimiceşte norul poftelor, stinge aprinderea desfrânării şi luminează înţelepciunea omului.
Postul păzeşte pe prunci, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân, este păzitorul fecioriei, goneşte râsetele dezmăţate, cântecele desfrânate, dansurile deşucheate.
“Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii”. (Sf. Vasile cel Mare)
Medicina recomandă înfrânarea şi postul ca mijloace de preîntâmpinare şi de vindecare a bolilor. Medicii au constatat că după trei zile de mâncare cu carne, în organism se află 67.000 de microbi/cm3, iar după un regim vegetarian se găsesc numai 1.500 de microbi/cm3.
Cel care nesocoteşte porunca postului fără motive îndreptăţite de vârstă, sănătate şi condiţii de muncă, este călcător de poruncă dumnezeiască.
Vremea postului este vreme de luptă pentru a înfrânge mândria minţii prin smerenie, mânia prin iertare şi lăcomia trupului prin înfrânare.
Postul care îi place lui Dumnezeu (Is. 58, 3) este atât cu sufletul, cât şi cu trupul, sprijinit şi întărit de rugăciune, fapte bune, spovedanie şi pecetluit cu Sfânta Împărtăşanie.
Postul este mica noastră jertfă, pe care o aducem lui Dumnezeu din dragoste, ca răspuns la jertfa şi dragostea Sa mare pentru mântuirea noastră. Postul este mărturie a legăturii noastre harice cu Dumnezeu.
Drept aceea, lăsând să încolţească aceste învăţături în inima noastră, să umblăm în vremea postului: “Cuviincios ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte”. (Rom. 13, 13-14)
Rezultatele postului vor fi optime numai în măsura în care credinciosul îşi îndumnezeieşte firea sa omenească prin har, care transformă persoana omului într-un mediu de acţiune a energiilor divine. În concluzie, reamintim că postul este cea dintâi poruncă dumnezeiască, dată pentru mântuirea noastră.