Din cartea "The way of the pilgrim and the pilgrim continues his way."
Nu-l iubesc pe Dumnezeu asa cum trebuie.Daca l-as iubi pe bunul Dumnezeu m-as gandi constant la el cu satisfactie deosebita. Din contra, ma gandesc mai mult la lucruri lumesti in timp ce gandurile despre Dumnezeu le am cu dificultate si sunt aride. Daca l-as fi iubit asa cum trebuie atunci comuniunea din timpul rugaciunii ar fi inflorit si as fi fericit facand lucrul acesta. Din contra , nu numai ca nu gasesc fericire in rugaciune dar gasesc dificil sa ma rog. Lupt pentru rugaciune , sunt slabit de incetineala, gasesc ca e dificil sa ma rog, si sunt gata sa fac orice numai sa scurtez rugaciunea sau sa o termin. Daca fac un lucru fara utilitate nu ma uit la timp , dar cand ma gandesc la Dumnezeu, cand ma plasez in prezenta lui , orice ora este ca o luna. Cand o persoana o iubeste pe alta , el petrece toata ziua gandindu-se la ea, imaginandu-si fiind cu ea, fiind imgandurat despre ea, si persoana iubita nu iese din ganduri. Si daca in cursul unei zile deabia daca iau niste minute sa ma gandesc la Dumnezeu, pentru restul zilei lucrez pentru idolii si pasiunile mele. Imi plac conversatiile despre subiecte in van care degradeaza spiritul dar in conversatia cu Dumnezeu sunt plictisit si lenes. Am o curiozitate foarte mare in legatura cu lucrurile seculare si politicile economice sau nu. in stiinta, arta si in achizitionarea bogatiei. Dar studiul legii lui Dumnezeu, cunostintelor despre Dumnezeu, si religie nu ma impresioneaza cum ar trebuisi nu imi imbogatesc sufletul. Eu consider acest lucru ca o activitate neesentiala a unui crestin , o activitate a timpului liber Daca al iubi pe Dumnezeu inseamna sa respecti toate legile, eu nu numai ca nu reusesc sa tin legile si nu fac suficiente eforturi sa le tin.
Nu-mi iubesc vecinul sau aproapele cum trebuie. Nu numai ca nu sunt gata sa-mi dau viata pentru binele lui, dar nici macar nu as sacrifica pacea si fericirea mea pentru binele lui. Daca mi-as iubi aproapele ca pe mine insumi , atunci durerea lui m-ar durea si prosperitatea lui mi-ar aduce bucurie. Din contra, ascult cu curiozitate la esecurile aproapelui si nu sunt necajit de necazurile lui si ceea ce e mai rau s-ar parea ca gasesc satisfactie in ele. Nu sufar pentru caderile fratelui meu dar le judec si le public. Bogatia, onoarea , fericirea si bucuria aproapelui nu ma bucura ca si cum ar fi ale mele, sunt fie indiferent sau sunt gelos.
Nu am credinta in realitatile spirituale asa cum ar trebui. Nu cred in imortalitate sau in Biblie cum ar trebui. Daca as crede in viata eterna fara tagada si in judecata actiunilor mele atunci m-as gandi in mod constant la asta, doar gandul imortalitatii m-ar inspira cu minune si bucurie si as trai viata mea ca un strain care ar astepta sa se duca in tara natala. Nu consider serios eternitatea . Cateodata ma gandesc, Cine stie ce se va intampla dupa moarte. Chiar daca vorbesc despre imortalitate in adancul meu , este pentru a rationa pentru ca in inima mea nu constientizez asta si actiunile mele arata asta . Daca asa accepta cuvantul Domnului cu credinta as fi ocupat in mod constant cu el, l-as studia m-as bucura cu el si cu adanca reverenta m-as imersiona in el. Intelepciunea, gratia, si iubirea ascunsa in el m-ar aduce la extaz si zi si noapte as fi incantat de lectiile din Legea lui Dumnezeu. Ele ar fi painea mea spirituala zilnica si as lupta cu darzenie sa le implinesc , nimic pe pamant nu ar fi suficient de puternic sa ma tina departe de ele. Dar din contra, chiar daca candva ascult cuvantul lui Dumnezeu , nu este din necesitate sau curiozitate , nu il cercetez suficient si simt uscaciune si indiferenta si nu am benefit mai mare de la el decat de la citirile seculare. Mai mult de abia astept sa termin acest lucru cu promptitudine si sa merg la citirile lumesti in care am interes mare si din care am satisfactie.
Sunt plin de mandrie si iubire de sine. Toate actiunile mele o confirma.Cand vad ceva bun despre mine, vreau sa afisez si sa arata asta la ceilalti, sau in interior sunt plin de dragoste de mine chiar daca in afara arat umilit. Pun titul la limita abilitatilor mele si ma consider mai perfect ca ceilalti sau cel putin la fel ca ei. Daca imi dau seama de un viciu , incerc sa-l justific. Pretind ca nu sunt vinovat sau spun ca nu ma pot ajuta singur. NU am rabdare cu cei ce nu vor sa-mi arate respect si spun ca acestia nu sunt capabili sa judece un caracter.Am vanitate in legatura cu talentele mele si nu accept gresala in actiunile mele. Sunt incantat de lucrurile rele ale inamicilor . Fac un idol din mine insumi pe care il servesc.
Mier Dec 20, 2006 10:35 pm
