Obiceiuri de Craciun - Sfintirea Mesei de Ajun - continuare

Prin Bucovina se pune pe masa grau fiert, crezandu-se ca datina a ramas de cand Maica Domnului si cu Iisus Hristos au bine­cuvantat graul samanatorului ce le-a aratat drumul spre Egipt cand Jidovii lui Irod cautau prunci :
De doi ani si mai in jos,
Ca s-omoare pe Hristos.
Fetele pun repede sub prag cate o spelca, - ac de par, - ca sa treaca preotul peste dansa. Dupa ce va trece, fata va lua-o si va pune-o in cap, va dormi noaptea cu dansa si astfel isi va visa vii­torul sot.
Alte fete pun grau pe patul unde va sta preotul, ca sa se ma­rite in caslegile viitoare.
Alte fete roaga neaparat, prin mamele lor, pe preot sa stea cat de putin pe laita si sa guste din masa; altfel nu vin petitorii de graba.
Dupa ce iese preotul si cardul de copii din casa, gospodinele matura numai decat casa, ca sa fie ferita de purici peste vara. Unele femei pun cateva graunte sub asternutul unui pat, unde va sedea preotul, ca sa-i stea clostele pe oua. Preotii stiu acest lucru, stau putin pe pat, caci daca nu stau, femeile ii pandesc pe furis si-i petrec afara cu cociorva pe la spate, asezandu-se apoi dansele pe locul unde trebuia sa seada preotii.
Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca sa sfinteasca masa si sa vesteasca enoriasilor Nasterea Domnului, este, de buna sama, foarte veche. Diaconul Paul de Aleppo, notarul si insotitorul pa­triarhului Macarie al Antiohiei, calatorind in terile noastre pe aproape de jumatatea veacului XVII, inseamna urmatoarele: "e de observat ca in aceasta tara se obisnueste in seara despre Nasterea lui Hristos, ca toti preotii din diferite targuri, insotiti de sarmani, de ceteti si de coristi, sa se duca in carduri, purtand icoane si sa umble prin norod toata noaptea, vizitand casele boierilor si urandu-le bucurie. Astfel umbla ei toata noaptea, cantand Nasterea lui Hristos".
Ca nu-i vorba de colindul de seara al tineretului, ci de ve­stirea Nasterii si sfintirea mesei, dovedesc sirele urmatoare, cari ne vorbesc despre colindatori : "Tot asemenea faceau lau­tarii, tobosarii, flautistii, colindand in cete toata noaptea urmatoare cu lanterne pe la casele boierilor celor mari".
Fiindca de obiceiu prin cele mai multe parti poporul, adica parohia unui preot, este foarte mare, foarte raspandita, preotul porneste cu ajunul inca de cu noapte; poporanii stiu aceasta si se pregatesc . De pe la poarta preotul incepe sa cante "Nasterea ta, Hristoase..."; intrand, da tuturor celor din casa sa sarute icoana.
La Romanii de pe langa Suceava si prin unele parti din Mol­dova, nu se face cina de seara ca in partile Cernautilor, ci atunci se mananca, la venirea preotului. Dupa ce a venit si a blagoslovit masa, cei din casa se aseaza la masa .
Prin Bucovina, unele femei isi invata copiii sa zica atunci cand aud pe preot cantand in casa, de cate trei ori: "gainile se oua", cu credinta ca astfel gainile se vor oua in sir tot anul.
Prin Ardeal, precum de pilda in Tomnatec, femeile tipa, - arunca, - foc cu cenusa dupa preot, ca sa nu-i manance purecii peste vara .
Alte gospodine iau un linguroiu de grau fiert si indulcit cu miere, care se afla pe masa, si arunca de trei ori in pod, prinzand pe cel ce cade si pastrandu-l pana in ziua cand se scot albinele.
Atunci se ia acel grau si se pune sub stiubeie, zicand albinelor :
- Asa sa fiti de roditoare si de cinstite, precum este graul.
Cu acest grau din ajunul Craciunului si cu aghiasma de la Boboteaza se stropesc gradinile ca sa rodeasca.
Indata dupa plecarea preotului, gazda, dand ceva turte celor din casa, pleaca prin vecini cu alte turte si bucate, spre a le da de pomana, pentru sufletul mortilor, pentru sanatatea celor vii si pen­tru rodul campului.