Manastirea Frasinei - Istoric

In nuvela "Behaviourism", scriitorul credincios Vasile Voiculescu si neintrecut creator de atmosfera - zugraveste o intamplare petrecuta intr-un schit de maici, numit "Vodesele", desprins din imaginatia si inventivitatea sa bogata, un locas "cu strasnicie oprit sa calce in el picior de barbat, de orice soi ar fi fost, nu numai om."
"Nu puteau intra acolo decat muieri, adica pe langa femei, se primeau pisici, gaini, vaci, oi si altele de aceeasi categorie". Desi intamplarea respectiva este foarte palpitanta si demna de relatat, nu vrem a ne interpune intre autor si cititor, lasand pe seama acestuia din urma sa o lectureze, de va dori, in original. Noi ne vom multumi doar sa precizam ca mai multe elemente legate de cadrul natural dumnezeiesc de feeric, de atmosfera monastica atat de pregnanta de acolo si mai ales de mentiunile citate mai sus in ghilimele, aduc in sipetul memoriei noastre spatiul propriu manastirii Frasinei sau Frasinet - adica multime de frasini.
Cel care a refondat-o intre 1860 - 1863 (la cinci ani inaintea plecarii sale la Domnul), Sfantul Ierarh Calinic cernicanul, a pus cu mana sa pe poteca, la un kilometru de manastire, o placa de marmora alba cu aceasta inscriptie: "Pentu linistea monahilor si odihna manastirii e oprit a trece mai sus de aceasta placa picior de femeie".
Pe piatra de legamant sunt gravate cu litere chirilice atat binecuvantari, pentru cele care vor pastra acest legamant, cat si blesteme, pentru cele ce vor calca hotararea sfantului. Pentru a dovedi cele spuse iata ce spune textul gravat pe piatra de legamant:
"†Acest sfant lacas s-a cladit din telmelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori de acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum : saracia, garbavia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeusi a smereniei noastre si sa vina asupra lor fericitul bine.
Calinic, episcopul Ramnicului Noului Severin, 17 ian.1867 ť
Bine a facut Sfantul, vor spune cei intoxicati de expansiunea feminina... Ideea fiintarii si pe pamantul Principatelor Romane (aflate alunci in fierberea Unirii) a unui locas monastic in care sa se respecte cu rigurozitate Pravila de la Sfantul Munte Atos, nu putea veni decat din partea unui vajnic nevoitor pe taramul isihiei rugaciunii neantrerupte, a unui ardent iubitor de toate cele ale schivniciei. De la inaltimea sceptrului sub care s-a desavarsit Unirea Principatelor, Al. I. Cuza, cel zgarcit in laude, avea sa spuna acestea: "Episcopul Ramnicului, Calinic, este adevaratul si sfantul calugar al lui Dumnezeu si ca el altul nu mai este in toata lumea".
Iar indragitul nostru scriitor, Valeriu Anania, care, dupa a noastra stiinta, nu si-a facut niciodata socoteli sa ajunga la randu-i arhiepiscop, gandea acestea de la modesta sa masa de scris din dealul Varatecului despre Sfantul Episcop Calinic: "sa porti coroana de aur si carja de argint, dar sa ramai nesmintit in simplitatea calugariei, iata un munte de spiritualitate concentrate intr-o mana de pamant".
Pe timpul celor 18 ani de episcopat, Sfantul Ierarh Calinic a mai ctitorit inca sase biserici, inclusiv Biserica Episcopala a Ramnicului, aproape toate cu respectarea in stil a unei anume sobrietati, cu mai multa preocupare pentru transparenta spirituala a spatiilor si mai putina cu privire la canoanele de monumentalitate si estetica exterioara. In ceea ce priveste biserica vechiului schit de Ia Frasinei, aceasta a fost durata de catre doi sihastri bulgari, Ilarion si Stefan pe la anul 1710 si reconstruita la randu-i, dupa 50 de ani, prin grija a doi credinciosi ramniceni. Cei doi calugari au vietuit in aceste locuri o buna perioada de timp fara nici o aprobare din partea autoritatilor civile sau bisericesti. Nici nu si-au construit o biserica trainica, ci locuiau intr-o coliba de lemn, avand un paraclis unde se rugau. Dupa pacea de la Pasarowitz (1718), cand situatia se mai limpezeste si luptele inceteaza, Ilarion si Stefan se hotarasc sa se stabileasca definitiv aici si sa dea o forma legala schitului pe care il infiintasera. De aceea merg la episcopul Inochentie al Ramnicului si Noului Severin spre a obtine binecuvantarea necesara pentru intemeierea noului schit si o aprobare oficiala pe baza careia sa poata locui in siguranta. Biserica va avea hramul "Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul”, hram care s-a pastrat pana astazi pentru lacasul care, dupa construirea noii manastiri, va deveni biserica de cimitir. Nu se stie precis data obtinerii binecuvantarii, nici a construirii primei biserici.
Astfel, un document pastrat in arhiva manastirii mentioneaza: "Pe vremea fostului episcopului Noului Severin, Chiriu Chiru Damaschin, ce au fost numit si dascalu, care a fost tragandu-se de la Buzau, la leatul de la mantuirea lumii 1710, in vremea unei prea iuti razmeriti, pustiindu-se multe orase, manastiri si sate, au venit fugind de nevoi doi monahi cu viata si petrecere placuta lui Dumnezeu. Acestia ascunzandu-se intre acele dealuri, precum s-au zisu, de ostile resvretirii…”
Documentul nu precizeaza de unde veneau calugarii, dar in nici un caz din Muntenia unde in acest an istoria nu semnaleaza nici o rascoala. Nici Moldova nu poate fi deoarece lupta de la Stanilesti incepe in 1711, deci cu un an mai tarziu de stabilirea lor la Frasinei. Mai degraba Transilvania poate fi locul de plecare deoarece in 1709 izbucnesc unele rascoale aici si ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat de document. Cu privire la aceasta data nu putem avea nici o indoiala deoarece ea ne este transmisa si de alte documente, desi unii sustin anul 1720. Chiar si traditia confirma data de 1710 pe care o consemneaza si ”Buletinul Monumentelor Istorice” pe 1933
Timp de peste 60 de ani, intre 1787 - 1848, acest schit a fost insa abandonat. Prin respectarea inscriptiei testamentare de pe marmora cea alba a Sfantului Calinic, manastirea Frasinei dainuieste pana in zilele noastre ca un locas de mare liniste si reculegere duhovniceasca, singura manastire din tara exceptata de la vizitarea persoanelor de sex feminin si tot singura care sa fi fost exceptata, printr-un decret special, de la efectele Legii asupra secularizarii averilor manastiresti din decembrie 1863.
Biserica Manastirii Frasinei, zisa si Biserica Mare, avand hramul "Adormirea Maicii Domnului", cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului, care a construit-o intre anii 1860-1863, an in care o si sfinteste. Pictura, facuta in ulei de pictorul ardelean Misu Pop, in stilul lui Tattarascu, a fost spalata in anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceasta biserica este monument istoric.
Paraclisul cu hramul "Sfintii Trei Ierarhi", cladirile de locuit dinspre miazazi si rasarit, au fost facute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Ramnicului-Noului Severin, care completeaza si aripa de miazazi si rasarit a cetatii monastice, pe partea de zid, care ramasese necompletata de Sfantul Ierarh Calinic in anul 1888.
Situata in comuna Muereasca, la 25 km de Rm. Valcea, Manastirea Frasinei are de fapt doua biserici.
In Pisanie sta scris: "†Intru marirea Sf. Treim Unuia Dumnezeu si intru cinstea, Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie aceasta Sf. Biserica cu clopotnita si chilii imprejur de smeritul Episcop al Rm-Noului Severin. D.D. Calinicu Cernicanu spre a fi locuita de parinti monahi cu viata de obste ; alaturandu-se de dansul si Schitu Slatioarele tot din acest district prin actu Pra Sfintiei Sale din anul 1860 legalizat de Prea Sf. Sa Parin. Mitropolit : D.D. Nifon Cernicanul sub : No. 2 acelasi anu Mar. 9. spre a se ingriji amandoua de singur staretu Frasineiului. Pentru o mai buna sustinere a lor din venitul propietatii lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfintit la 1863 ; Mai 12".
Actualul Staret al Manastirii este Preacuviosul Arhimandtrit Neonil Stefan.
Legamantul Sfantului Calinic se respecta cu strictete. Chiar in timpul pastoririi sale, cei care l-au calcat au fost pedepsiti aspru. Este cunoscut episodul tinerei pastorite din satul Muereasaca, care din greseala a trecut hotarul si s-a imbolnavit de epilepsie, fiind nevoita sa ceara ajutorul Sfantului Ierarh Calinic, pentru a fi iertata si in acelasi timp tamaduita.
Este singura manastire din tara care nu a fost secularizata, pastrandu-si tot terenul agricol pana in zilele noastre.