In aceasta mare sarbatoare, parintii
Ioachim si Ana tinandu-si fagaduinta au venit sa aduca in Biserica, pe
fiica lor, Fecioara Maria, in varsta de numai trei ani, ca un dar sfant
lui Dumnezeu.
De mentionat ca Biserica cea Mare, la care ne referim este in
fapt Templul lui Solomon din Ierusalim care avea o încãpere mai presus
decât orice în aceastã lume, unde nu intra decât o datã pe an, singur,
arhiereul. Aici se pastrau Chivotul Legii, în care erau cele douã Table
ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, Toiagul lui Aaron, un
vas cu manã din cea care cãzuse spre hrana evreilor în pustie, dupã ce
trecuserã Marea Rosie, când au fost eliberati din robia Egiptului.
Cu aceasta ocazie la Nazareth au venit toate rudeniile lor, caci
Sfantul Ioachim era de neam imparatesc, iar Sfanta Ana, de neam
arhieresc. Fecioara copila imbracata cu podoabe imparatesti si condusa
de sfintii parinti si de alte fecioare tinere cantand din psalmii lui
David, cu faclii aprinse in maini, s-au indreptat spre templu unde au
fost intampinati de multime de popor.
S-au implinit atunci cuvintele scrise de David proorocul care zice: "Asculta
fiica si vezi si pleca urechea ta si uita poporul tau si casa
parintelui tau, ca a poftit Imparatul frumusetea ta, ca El este Domnul
tau. Aduce-se-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor
aduce Tie?"
Cand au ajuns in fata bisericii unde ii asteptau preotii, s-au
oprit inaintea celor 15 trepte. Atunci prunca Fecioara a inceput sa
urce singura treptele, pana la treapta cea mai de sus, fara a se opri
pe fiecare treapta dupa cum era randuiala. Deci primind-o Zaharia
preotul, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, pentru ca dansul era preotul
cel mare de rand atunci, a luat-o de mana si a dus-o direct in sfanta
sfintelor, acolo unde niciodata nu intra parte femeiasca si nici
preotii, ci numai arhiereul o data pe an, atunci cand aducea jertfa de
sange pentru nestiintele poporului. Acolo i-au dat ei loc de rugaciune.
Fecioara Maria, incredintata preotilor si unor fecioare mai in
varsta, petrecea cea mai mare parte din viata ei in rugaciune si
vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viata
ingereasca. Dimineata se ruga in Sfanta Sfintelor, pana la ora noua.
Apoi pana la ora trei, lucra cu celelalte fecioare lucru de mana;
torcea lana si in, tesea matase pentru vesmintele preotesti si altele.
Se spune ca, insasi camasa de in cea necusuta de mana, pe care a
purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost tesuta si impletita
chiar de Maica Domnului. In timpul mesei Fecioara Maria nu manca cu
celelalte fecioare, ci se ducea inauntrul bisericii, unde se ruga pana
tarziu. Acolo venea Sfantul Arhanghel Gavriil si ii aducea paine
ingereasca. Aceasta mancare fiind ingereasca tot trupul si sufletul ei
se indumnezeise, iar rugaciunile ei se inaltau in ceruri. Ea vorbea
acum cu ingerii, iar bucuriile ei erau negraite, supunerea desavarsita
si smerenia dumnezeiasca.
Sarbatoarea de astazi este una din marile prasnice inchinate
Maicii Domnului, Maica noastra, a tuturor. Sa ne rugam la Ea: „Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”! AMIN.
Iubiti frati si surori intru Domnul sa pastram in sufletul
nostru, ca zile de bucurie si slava, cele cinci mari sãrbãtori ale
Maicii Domnului: Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie, Intrarea în
Bisericã a Maicii Domnului - 21 noiembrie, Soborul Maicii Domnului - 26
decembrie, Bunavestire - 25 martie, si Adormirea Maicii Domnului - 15
august.