GHID DE CALATORIE

GHID
destinat cetăţenilor români care călătoresc în străinătate
– Condiţiile valabile începând cu data de 1 octombrie 2005 –

Telefoane utile
La nivelul Poliţiei de Frontieră Române există o linie telefonică non-stop (prefix + 959 pentru judeţele de frontieră şi 9590 pentru Capitală), prin intermediul căreia orice persoană poate semnala incidente neplăcute survenite în traficul transfrontalier sau înregistrarea unor fapte care aduc atingere imaginii instituţiei şi implicit calităţii de funcţionar public cu statut special.

Sesizări şi reclamaţii pot fi făcute direct Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, accesând pagina de internet www.politiadefrontiera.ro sau la adresele de e-mail:
pfr@politiadefrontiera.ro şi pfr@mai.gov.ro

De asemenea, pentru sesizări privind acte de corupţie săvârşite de poliţiştii de frontieră, vă puteţi adresa:

Corpului de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor tel. +4(0)21/303.70.84;
Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor – Bucureşti – tel. +4(0)21/315.87.52;
Direcţiei Generale Anticorupţie din Ministerul Administraţiei şi Internelor Tel. +4(0)21/324.12.76.

Stimaţi cetăţeni,
fiecare dintre noi dorim să călătorim în străinătate, pentru a vedea lumea sau pentru a căuta o viaţă mai bună. O altă dorinţă pe care o împărtăşim cu toţii, aceea de a adera la Uniunea Europeană, are în bună parte aceeaşi motivaţie. Dorim să aderăm la Uniunea Europeană pentru a face parte din lumea civilizată şi pentru a avea parte de un trai mai lipsit de griji.

Dar pentru a ajunge la capătul acestui drum, trebuie să respectăm o serie de reguli, impuse de statele membre ale Uniunii, care constituie condiţii obligatorii în vederea aderării. Unele dintre
aceste reguli (transpuse în legislaţia românească, aşa cum au fost formulate în Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen şi în Manualul Comun Schengen, acte obligatorii pentru România) sunt prezentate în acest ghid de călătorie.

Păstraţi cu grijă documentele care vă sunt cerute la Punctul de trecere a frontierei, pentru că vă vor fi solicitate, pe parcursul călătoriei, şi de către poliţiştii din alte ţări.

Vă rugăm să respectaţi aceste reguli, care nu au scopul de a vă face călătoria mai dificilă, ci de a vă proteja pe parcursul acesteia şi de a asigura, prin îndeplinirea condiţiilor impuse,
aderarea României la Uniunea Europeană.

Vă doresc o călătorie plăcută şi fără incidente!

Vasile Blaga
Ministrul Administraţiei şi Internelor


Ce trebuie să prezentaţi la controlul de frontieră, pentru a călători, în scop particular, în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, pentru care nu este necesară viza de intrare?

paşaport valabil;
asigurare medicală – valabilă pentru întreaga perioadă de şedere în statul pe teritoriul căruia călătoreşte persoana în cauză (vezi pagina 10);
biletul de călătorie dus-întors, cartea verde a autoturismului sau sumele necesare asigurării transportului (vezi pagina 6);
dovada deţinerii unei sume minime în valută (vezi pagina 5);
documente care justifică scopul şi condiţiile şederii planificate (vezi pagina 7).

Care este cuantumul sumei minime în valută?

Suma minimă în valută, pentru fiecare persoană, se constituie din:
150 euro sau echivalent în altă valută liber convertibilă, sumă destinată să acopere cheltuielile de transport până înţara de destinaţie şi întoarcere în România şi
o sumă destinată cheltuielilor de întreţinere corespunzătoare perioadei de şedere, al cărui cuantum este următorul:
• 20 euro sau echivalent în altă valută liber convertibilă,pentru fiecare zi de şedere declarată, dar nu mai puţin de 100 de euro (suma corespunzătoare unei şederi de minim 5 zile), în cazul călătoriei în fostele state socialiste pentru care nu este necesară viza de intrare, cu excepţia celor care au devenit membre ale U.E.;
• 30 euro sau echivalent în altă valută liber convertibilă, pentru fiecare zi de şedere declarată, dar nu mai puţin de 150 de euro (suma corespunzătoare unei şederi de minim 5 zile), în cazul călătoriei în statele din U.E. şi în alte state pentru care nu este necesară viza de intrare.
Cum faceţi dovada deţinerii sumelor în valută?

Dovada deţinerii sumelor în valută se face prin una din următoarele forme:

suma în valută efectivă;
cecuri de călătorie;
carduri cu utilizare internaţională, însoţite de extras de cont eliberat cu cel mult 24 de ore înaintea prezentării la ieşirea din ţară;
alte garanţii financiare, cum sunt:
• scrisoare de garanţie sau angajament de sponsorizare,
semnate de persoana care găzduieşte cetăţeanul român
pe teritoriul statului de destinaţie şi autentificate
conform legii statului respectiv;
• garanţia legală din partea unei bănci sau ordine de
plată valabile, după caz.
Ce categorii de persoane sunt exceptate de la dovada sumei în valută?

minorul sub 14 ani înscris în paşaportul părinţilor;
minorul care se deplasează la rude sau la părintele / părinţii care lucrează ori sunt stabiliţi în statul de destinaţie. În aceste situaţii se vor prezenta documente doveditoare.
cetăţenii români care se deplasează în străinătate ca urmare a unui angajament de muncă, pe baza unui permis de muncă valabil pentru ţara de destinaţie, indiferent de durata deplasării;
cetăţenii români care prezintă la ieşirea din ţară un document oficial care atestă existenţa dreptului de şedere, precum şi, după caz, de tranzit, pe teritoriul altor state decât cele membre ale Uniunii Europene, dacă urmează să călătorească direct pe teritoriul acelor state;
cetăţenii români care călătoresc în statele vecine în regim de mic trafic;
posesorii unui permis de şedere valabil, eliberat de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene;

Ce documente puteţi prezenta în schimbul sumei destinate să acopere cheltuielile de transport (150 euro)?

bilete dus-întors;
vouchere sau alte documente care atestă plata în avans a serviciilor structurilor de primire turistice din ţara de destinaţie, cu condiţia ca acestea să includă şi cheltuielile de transport.

Care sunt excepţiile de la dovada sumei destinate să acopere cheltuielile de întreţinere?

persoanele care prezintă la controlul de frontieră voucher sau alte documente care atestă plata în avans a serviciilor structurilor de primire turistice din ţara de destinaţie;
persoanele care călătoresc în scop de studii sau alte forme de pregătire şi deţin documente din care rezultă asigurarea financiară a călătoriei;
persoanele care călătoresc în scop turistic şi au invitaţie din partea persoanei care găzduieşte cetăţeanul român, din care rezultă asigurarea financiară a călătoriei;
persoanele care deţin documente care atestă faptul că persoana se deplasează în străinătate pentru a participa la simpozioane, conferinţe, manifestări cultural-sportive sau pentru a urma un tratament medical, ori îmbolnăvirea sau decesul unei rude stabilite în străinătate, din care rezultă asigurarea financiară a călătoriei.

Prin ce documente justificaţi scopul şi condiţiile şederii planificate?

Pentru călătorii în scop profesional:

certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului din România, care să ateste calitatea de comerciant; în cazul în care persoana care urmează să se deplaseze în străinătate are o altă calitate în cadrul societăţii decât cea care poate fi atestată prin certificat, se prezintă şi o împuternicire de reprezentare din partea societăţii respective sau a comerciantului;
invitaţie din partea unei firme sau autorităţi la întruniri sau manifestări în scop de afaceri, de serviciu sau legate de activitatea profesională desfăşurată;
alte documente care atestă existenţa relaţiilor de afaceri sau a relaţiilor având legătură cu activitatea profesională desfăşurată;
bilete de intrare la târguri şi congrese.

Pentru călătorii în scop turistic sau particular:

documente justificative de la structurile de primire turistice;
confirmarea rezervării de servicii turistice de la structurile de primire turistice din străinătate, inclusiv confirmări care privesc rezervări efectuate prin intermediul internet-ului;
voucher, eliberat de o agenţie de turism licenţiată potrivit legii;
invitaţie din partea persoanei care găzduieşte cetăţeanul român.

Atenţie! Unele state solicită ca invitaţia să corespundă anumitor reguli, care sunt obligatorii:

Pentru Spania, invitaţia trebuie făcută la un notar spaniol, iar din aceasta trebuie să rezulte în mod expres următoarele (orice alt tip de invitaţie nefiind acceptat):

Cel care invită să fie cetăţean spaniol sau străin cu permis de rezidenţă în Spania;
Să nu fi invitat o altă persoană în ultimele 6 luni;
Să posede mijloace legale de întreţinere şi să se oblige să-i asigure persoanei invitate întreţinere, cazare şi asistenţă sanitară;
Se obligă să garanteze că persoana se întoarce în ţară;
Cel care este invitat să nu muncească în Spania;
Hârtia invitaţiei este una specială (în lumină incidentă prezintă un desen de siguranţă), care trebuie să aibă în partea superioară centrală a paginilor stema Spaniei. Invitaţia trebuie
prezentată numai în original (nu se admit copii xerox sau fax) şi trebuie să fie supralegalizată în Spania, cu apostila de la Haga.

Pentru Republica Federală Germania, invitaţia trebuie să conţină o declaraţie de preluare a cheltuielilor.

Pentru călătorii în scop de studii sau alte forme de pregătire:

confirmarea de înscriere la o instituţie de învăţământ în scopul participării la pregătiri şi perfecţionări teoretice şi practice;
carnetul de student şi certificatul de studii de la instituţiile de învăţământ.

Pentru călătorii în alte scopuri:

înscrieri, programe sau alte documente care atestă faptul că persoana urmează a se deplasa pentru a se înscrie sau a participa la un concurs de admitere la o instituţie de învăţământ în străinătate;
confirmări de participare, bilete de intrare sau chitanţe, pentru manifestări politice, ştiinţifice sau religioase, pe cât posibil cu indicarea unor detalii, cum ar fi numele instituţiei care invită şi durata şederii;
documente care atestă faptul că persoana se deplasează în străinătate pentru a participa la simpozioane, conferinţe, manifestări cultural-sportive sau pentru a urma un tratament medical, ori îmbolnăvirea sau decesul unei rude stabilite în străinătate.

În orice situaţie, invitaţia redactată într-o limbă străină trebuie însoţită şi de traducerea, în limba română, efectuată de un traducător autorizat.

Lista cuprinzând ţările cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale pentru acordarea asistenţei medicale pe bază de reciprocitate în domeniul sănătăţii, conform prevederilor Ordinului comun MAI/MSF nr. 311/248/2002 (pentru călătoriile în aceste ţări, cetăţenii români nu au nevoie de asigurare medicală)

Albania
Marea Britanie
Armenia
Bulgaria
Cipru
China
Croaţia
Cuba
Egipt
Grecia
Serbia şi Muntenegru
Liban
Lituania
Macedonia
Moldova
Rusia
Siria
Slovenia
Tunisia
Turcia
Ucraina
Ungaria

Lista statelor pe teritoriul cărora cetăţenii români pot intra/sta fără viză (comunicată de Ministerul Afacerilor Externe)

Albania
Andorra
Austria
Belgia
Bulgaria
Cehia
Chile
Cipru
Columbia
Coreea de Sud
Costa Rica
Croaţia
Danemarca
Elveţia
Estonia
Finlanda
Franţa
Germania
Grecia
Islanda
Italia
Letonia
Liechtenstein
Lituania
Luxemburg
Malaezia
Malta
Maroc
Moldova
Monaco
Norvegia
Olanda
Polonia
Portugalia
San Marino
Sfântul Scaun
Singapore
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Tunisia
Ungaria
Uruguay
Venezuela

ATENŢIE!

Cetăţenii români pot călători pentru o perioadă determinată (30–90 de zile) într-un interval prestabilit (6 luni–1 an), în ţările pentru care nu este necesară viza de intrare, iar durata şederii, de regulă, poate fi realizată doar într-un singur stat.

Astfel, în ţările membre ale Spaţiului Schengen: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Finlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Luxemburg, Islanda, Danemarca şi în Elveţia, cetăţenii români au dreptul legal de şedere o perioadă de 90 zile într-un interval de 6 luni, potrivit articolul 20, paragraful 1, din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen.

Pot fi făcute mai multe călătorii în acest interval, dar totalul zilelor de şedere nu trebuie să depăşească 90, de la data primei intrări în Spaţiul Schengen.

După consumarea celor 90 zile, cetăţeanul român are obligaţia de a părăsi Spaţiul Schengen, putând reintra, la finalul perioadei celor 6 luni, calculate de la data primei intrări.

Calatoria in strainatate a minorilor, cetateni români.

De la 1 ianuarie 2007, cetatenii romani calatoresc in tari apartinand Uniunii Europene sau alte state, in baza unui document de calatorie valabil - carte de identitate sau pasaport. Minorii cetateni romani se deplaseaza in afara granitelor tarii in aceleasi conditii ca si persoanele adulte, in baza unui document de calatorie valabil.Astfel, copiii in varsta de pana la 14 ani pot sa iasa din tara doar cu pasaport (inscrisi in pasaportul parintilor sau avand unul personal), in timp ce minorii peste 14 ani pot calatori si in baza cartii de identitate. Totodata, Legea nr. 248/2005 prevede ca minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, de o persoana fizica majora, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali.
In situatia in care minorul calatoreste insotit de unul dintre parinti, la iesirea din tara, parintele insotitor trebuie sa prezinte o declaratie notariala prin care celalalt parinte isi da acordul pentru efectuarea calatoriei in strainatate. Declaratia celuilalt parinte nu este necesara daca parintele insotitor face dovada ca minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau ca celalalt parinte a decedat. Nu este necesara declaratia parintelui decazut din drepturile parintesti sau declarat disparut, daca insotitorul face dovada in acest sens.
Daca minorul calatoreste cu o alta persoana fizica majora, alta decat parintii, aceasta din urma trebuie sa prezinte: declaratie notariala a ambilor parinti care sa cuprinda acordul acestora cu privire la efectuarea calatoriei respective de catre minor, la statul sau statele de destinatie, la perioada in care urmeaza sa se desfasoare calatoria, precum si datele de identitate ale insotitorului respectiv; certificatul de cazier judiciar; daca este cazul, documente din care sa rezulte calitatea de persoana desemnata din cadrul unei societati comerciale autorizate, in conditiile legii, sa desfasoare activitati de transport international de persoane.

Dreptul de rezidenţă pentru mai mult de 3 luni
(art. 7–15 din Directiva 2004/38/CE)

Un cetăţean al Uniunii, deci şi un cetăţean român, poate rămâne pentru o perioadă mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

§ este angajat sau desfăşoară o activitate independentă***;

§ are suficiente resurse şi asigurare medicală, astfel încât să nu devină o povară pentru serviciile sociale ale ţării în care doreşte să rezideze (nu este stabilit un cuantum minim, dar se vor lua în considerare situaţia personală a cetăţeanului în cauză);

§ este înscris într-o instituţie de învăţământ sau de instruire vocaţională sau este student şi are o asigurare medicală şi asigură autorităţile naţionale ale statului în care vrea să rezideze, printr-o declaraţie sau prin mijloace echivalente, că nu va deveni o povară pentru serviciile sociale ale statului în cauză;

§ este membru al familiei unui cetăţean al Uniunii, chiar dacă nu are cetăţenia unui stat membru, şi călătoreşte împreună cu acesta, cu îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la punctele de mai sus.

Cetăţenilor Uniunii nu li se cere să aibă documente de rezidenţă. Totuşi, în cazul unei rezidenţe pentru o perioadă mai mare de 3 luni, statele membre pot cere ca cetăţenii unui alt stat membru al Uniunii să se înregistreze la autorităţile competente într-o perioadă care nu poate fi mai mică de 3 luni de la data intrării pe teritoriul statului pe care vor să rezideze pentru o perioadă mai mare de 3 luni.

*** Persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, având calitatea de angajat propriu.

Certificatul de înregistrare va fi eliberat în urma prezentării:

§ unei cărţi de identitate sau a unui paşaport, valabile;

§ unui document care justifică scopul rezidenţei; în cazul cetăţeanului care îndeplineşte condiţiile necesare de a rezida pe o perioadă mai mare de 3 luni, descrise mai sus, acest document poate fi o declaraţie prin care menţionează acest lucru sau orice dovadă;

§ unei dovezi privind legătura de rudenie sau de relaţie durabilă, în cazul membrilor de familie ai unui cetăţean al Uniunii, care sunt, la rândul lor, cetăţeni ai Uniunii. Membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii, care nu sunt cetăţeni ai Uniunii, trebuie să obţină un permis de rezidenţă, dacă vor să rezideze pe teritoriul unui stat membru al Uniunii pentru o perioadă mai mare de 3 luni. Termenul limită până la care poate fi depusă cererea de obţinere a unui permis de rezidenţă nu poate fi mai mic de 3 luni de la data intrării pe teritoriul pe care persoana în cauză doreşte să rezideze.

Permisul de rezidenţă pentru aceste persoane va fi eliberat în maxim 6 luni de la data depunerii cererii. Pentru eliberarea permisului de rezidenţă, membrul de familie care nu este cetăţean al Uniunii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca cele pentru eliberarea certificatului de înregistrare, cu singura deosebire că la prima condiţie poate să prezinte numai un paşaport valabil.

Valabilitatea permisului de rezidenţă este de maxim 5 ani de la data eliberării, în funcţie de perioada solicitată de rezidenţă. Valabilitatea permisului de rezidenţă nu va fi afectată dacă absenţa de pe teritoriul statului pentru care s-a obţinut permis de rezidenţă se axează în următoarele limite:

§ nu depăşeşte 6 luni într-un an de zile;

§ mai mult de 6 luni într-un an, dar pe motiv de satisfacere a stagiului militar;

§ mai mult de 12 luni consecutive, pentru motive importante precum sarcină şi naşterea unui copil, boală gravă, studiu sau instruire vocaţională, sau mutarea în interesul serviciului în alt stat membru sau într-o ţară terţă.

Decesul unui cetăţean al Uniunii, plecarea sa din ţara gazdă, divorţul, anularea căsătoriei sau terminarea parteneriatului înregistrat nu afectează dreptul unui membru al familiei, indiferent dacă este sau nu cetăţean al unui stat membru al Uniunii, să continue să rezideze pe teritoriul statului membru în cauză, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii solicitate unui cetăţean al Uniunii de a rezida pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii (vezi mai sus). Copiii cetăţeanului aflat într-o astfel de situaţie pot continua să rezideze pe teritoriul statului în cauză dacă sunt înregistraţi la o instituţie de învăţământ, până la completarea studiilor.

Pentru fiecare caz în parte, pentru membrii familiei care nu au cetăţenia Uniunii se mai solicită îndeplinirea anumitor condiţii:

§ în cazul în care cetăţeanul în cauză a decedat sau a plecat din ţara respectivă, membrul de familie al acestuia trebuie să fi rezidat pe teritoriul statului respectiv, în calitate de membru al familiei cetăţeanului Uniunii, cel puţin un an înainte de decesul acestuia;

§ în cazul divorţului, anulării căsătoriei sau încheierii parteneriatului înregistrat, se întâlnesc următoarele situaţii:

- căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puţin 3 ani, din care cel puţin un an pe teritoriul statului membru gazdă;

- în caz de circumstanţe dificile, de exemplu violenţă domestică în timpul căsătoriei sau parteneriatului înregistrat;

- în cazul în care copiii cetăţeanului Uniunii au fost încredinţaţi soţului sau partenerului care nu are cetăţenia Uniunii, sau în favoarea acestuia s-a stabilit un drept de vizitare a copilului minor.

Sursa: Ministerul Administratiei si Internelor din Romania, http://madrid.mae.ro/upload/docs/16345_Ghidul_romanului_in_UE.pdf