S.O.S. Darfur

Cercetari geologice recente au dezvaluit ca Sudanul - si mai ales regiunea Darfur - dispune de uriase rezerve petroliere, dupa unele estimari, mai mari decat Arabia Saudita si Iranul, luate impreuna. De aici a inceput ceea ce analistii numesc "genocidul" din Darfur.

In general, in Africa razboaiele civile sunt rafuieli tribale de o rara violenta, care se soldeaza cu un numar enorm de victime. De regula, conflictele tribale africane sunt sustinute de marile puteri, care isi urmaresc fara scrupule interesele. Mass-media acorda acestor razboaie tribale o mai mica atentie, dat fiind faptul ca Africa reprezinta "Lumea a Treia" sau "Lumea a Patra". La 9 ianuarie 2005, s-a incheiat pacea dintre rebelii din sudul Sudanului (sustinuti de SUA) si guvernul Sudanului (islamist). Fortele rebele (SPLM/A) au cerut imediat ca pe pamantul cucerit sa poata negocia si vinde resursele petroliere.

Cu alte cuvinte, conflictul din Sudan are o cu totul alta miza decat traditionalele razboaie tribale: resursele enorme de petrol si gaze naturale descoperite in Sudan, mai ales in regiunea Darfur. In urma luptelor, peste 2 milioane de sudanezi au murit in unul din cele mai mari "genocide" din istorie.

SUA adopta sanctiuni economice contra Sudanului



Un raport ONU arata ca, din cauza bataliei pentru acapararea petrolului, peste 1,8 milioane de locuitori din regiunea Darfur au fost siliti sa se refugieze in Ciad (unde au creat o adevarata "criza a refugiatilor").

SUA, care detineau date privind aceste enorme resurse, au investit in Sudan intre 1989 si 1998 aproape un miliard de dolari, ca "ajutor umanitar". Site-ul USAID arata ca, numai intr-un singur an (2005), SUA au cheltuit 509.532.262 de dolari pe "urgenta" in Darfur.

Initial, SUA au aplicat "sanctiuni economice" contra Sudanului, declarat "sponsor al terorismului" (1993), cu o crestere a sanctiunilor in 1997. "Sudan Peace Act", din 2002, a reprezentat in fapt o accentuare a sanctiunilor economice.

Apoi, in 1998, presedintele Clinton a ordonat bombardarea complezului farmaceutic de la El Shifa, sub pretextul ca acolo s-ar fabrica "arme de distrugere in masa". Ulterior, s-a dovedit ca complexul farmaceutic din Sudan era unul totalmente civil, si ca el asigura medicamente pentru 20% din populatia Sudanului. Legal, SUA nu au avut nici o justificare si nici nu au oferit compensatii.

De ce Darfur?

Sudanul este cea mai mare tara africana. Plasata la Marea Rosie, la sud de Egipt (cu care a format odinioara "Republica Araba Unita", sub conducerea lui Gamal Abdel Nasser, simbol al nationalismului arab), Sudanul are granita cu alte sapte state africane. Are dimensiunile Europei Occidentale, dar doar 35 de milioane de locuitori.

Darfur constituie o regiune a Sudanului. Are dimensiunile Frantei si doar 6 milioane de locuitori.

Descoperirea recenta a enormelor resurse de petrol si gaze naturale din Sudan a starnit evident viul interes al companiilor internationale. Sudanul mai detine una din cele trei mari rezerve mondiale de uraniu, de inalta puritate, precum si al cincilea depozit mondial de arama.

Ceea ce parea un moment de bucurie pentru sudanezi - descoperirea petrolului - s-a transformat rapid intr-o cumplita tragedie.

Spre deosebire de Arabia Saudita, care a vandut resursele sale energetice companiilor petroliere americane, Guvernul Sudanului (de orientare islamista) a luptat sa ramana singurul proprietar al resurselor. De aici toata tragedia dar si interesul pentru Sudan. Mai ales, pentru regiunea Darfur.

Daca SUA lupta pentru a impiedica Sudanul sa-si valorifice bogatiile subterane, China - in schimb - a oferit tot ajutorul pentru explorare, pompare si construirea unui oleoduct catre Marea Rosie, precum si achizitionarea petrolului sudanez. SUA incearca dimpotriva, sa impiedice valorificarea petrolului de catre Sudan prin impunerea de "sanctiuni economice", si sustinerea actiunilor militare destabilizatoare contra Guvernului sudanez.

Astfel, timp de 20 de ani, politica oficiala a Casei Albe a fost cea a "sanctiunilor economice" combinata cu "inflamarea" antagonismelor regionale (tribale) si nationale. In tot acest timp, SUA au actionat incurajand miscarea separatista din sudul Sudanului, contra Guvernului islamist, care stapanea teritoriile bogate in petrol, sub pretextul ca Sudanul devenise "sponsor al terorismului". Un lung razboi civil a epuizat resursele Guvernului islamist.

Cand s-a restabilit pacea (Sudan Peace Act, 2002), SUA si-au indreptat atentia spre regiunea Darfur, sustinand cateva grupuri de "rebeli darfurieni". In ianuarie 2005, cand s-a semnat o noua pace, unul din "grupurile de rebeli" a respins intelegerea si a continuat lupta separatista, a carei miza este petrolul din Darfur. SUA si-au oferit serviciile de "mediator" intre "rebelii" din Darfur si guvernul de la Khartum. Dar, pe de alta parte, au continuat sa-i sustina pe "rebelii separatisti", prin intermediul statelor africane vecine aliate.

Asmutirea "africanilor" contra "arabilor" din Sudan

Sudanul are una dintre cele mai mari diversitati etnice de pe glob. Peste 400 de grupuri etnice au propria lor limba, sau propriul dialect. Dar araba ramane limba vorbita de toti.

Khartum - capitala Sudanului - are o populatie de circa 6 milioane de locuitori. Cam 65% din populatia Sudanului - considerata una dintre cele mai sarace tari din lume, in ciuda bogatilor subterane enorme - se ocupa cu agricultura si cresterea animalelor.

De regula, mass-media din SUA descrie genocidul din Darfur ca "opera" militiilor islamiste "Jan Jawid", sustinute de guvernul de la Khartum.

In mass-media americana, ceea ce se intampla in Darfur reprezinta asaltul "arab" asupra populatiei "africane".

"Black Commentator", din 27 octombrie 2004, remarca in legatura cu populatia din Darfur: "Toate partile implicate in conflictul din Darfur - fie ca sunt "arabi", fie "africani" - sunt cu toti, negri. Toti, "arabi" sau "africani", sunt musulmani. Toata populatia din Darfur vorbeste araba, impreuna cu mai multe dialecte locale. Si toti sunt musulmani sunniti."



Destabilizarea Sudanului

O conferinta extraordinara a Consiliului de Securitate ONU a avut loc intre 18-19 noiembrie 2004, la Khartum, la cererea Statelor Unite, care si-a concentrat atentia asupra situatiei din Darfur, si a posibilitatii incetarii razboiului din Sudan.

In fapt, intalnirea de la Khartum a analizat o rezolutie a Marii Britanii care condamna Guvernul sudanez ca singurul responsabil fata de "dezastrul uman" din Darfur, nu pomenea nimic de "rebeli", si ameninta cu "sanctiuni economice" si cu "interventia militara" daca Guvernul sudanez nu punea capat "genocidului".

Acesta a fost doar inceputul ultimului conflict din Sudan. O tara in care civilii suportau, pe rand, atrocitatile "rebelilor", si "represaliile" Guvernului islamist sudanez.

SUA erau interesate in Sudan nu numai de petrol, de uraniu si de arama.

In Sudan, "Nilul Alb" si "Nilul Albastru" se unesc facand din apa o resursa strategica de aceeasi importanta pentru o regiune bantuita constant de seceta.

Ethiopia, Kenya, Uganda si Tanzania sunt statele cele mai interesate de acces la resursa hidrologica a Nilului. Sectorul petrolier este, in mare masura, controlat de China (40% din resursele de petrol), dar si Pakistanul, Malaezia, Rusia si Franta detin procente importante.

Cu toate acestea, "Chevron" a investit 1,2 miliarde de dolari in prospectiuni si a descoperit ceea ce "Frankfurter Allgemeine Zeitung" nota in iulie 1998: "Sudanul are mai mari resurse petroliere decat Arabia Saudita si Iranul laolalta."

In mod curent, din Sudan se pompeaza circa 345.000 de barili pe zi. "US Energy Information Administration" estima ca - numai cu rezervele existente - productia poate sa atinga intre 660 de milioane si 1,2 miliarde de barili.

Deci Sudanul este un mare "premiu" dar deocamdata el se afla in mana rivalilor SUA.

Guvernul sudanez a respins acuzatiile de "genocid" si a avertizat asupra "incalculabilelor consecinte" ale unei interventii militare in Sudan (in scopuri "umanitare") aratand ca interventia va crea o situatie de haos mai mare decat cea din Irak.

La sfarsitul lui 2004, insa, Guvernul SUA a alocat 20 de milioane de dolari pentru o serie de companii, care opereaza la Darfur. Dintre aceste companii a atras atentia "Dynacorp", care si in trecut a indeplinit misiuni de securitate in Afganistan, pentru guvernul SUA.

La 9 noiembrie, la Abuja (Nigeria), s-a reusit un prim acord de pace intre Guvernul Sudanului si "rebelii" secesionisti din Darfur. Dar, la numai cateva ore dupa semnarea acordului de la Abuja, forte speciale (neidentificate) au atacat in forta un lagar de refugiati din Darfur.




In regiunea Darfur din Sudan se duce acum o batalie, comparabila cu cea din Palestina, Orientul Mijlociu sau Asia Centrala. Pentru ca in joc sunt marile interese energetice ale "Noii Ordini Mondiale", din sec. XXI.

ZIUA