“In primavara anului 2005 a plecat din Sieu tinarul Gheorghe Sas, de 21 de ani, in Olanda ca sa cistige bani. Fratele si sora lui, cumnata si cumnatul lui facusera la fel. Contractul care-i permitea ca, nefiind cetatean al Uniunii Europene, sa lucreze in Olanda era valabil trei luni. Gheorghe nu se uita la bani, era generos si cu sine si cu altii. A cumparat o multime de lucruri pentru acasa, fiindca avea de gind sa se insoare cu o fata din sat. Ca urmare, dupa trei luni nu reusise sa puna nimic deoparte, de aceea a primit imediat oferta patronului de a mai ramine la lucru, desi contractul lui, conform legilor olandeze, nu mai putea fi prelungit, iar sederea lui devenea ilegala. Cit timp mai avea el intentia sa stea in Olanda nu se stie, dar locuitorii incearca totdeauna sa vina acasa de sarbatori.
Gheorghe muncea, din cind in cind iesea in oras, facea cumparaturi si nimeni nu-l stingherea – iar el nu stingherea pe nimeni. Pina ce, in ziua de luni 24 octombrie, cu motocicleta patronului a provocat o ciocnire in satul Achtmaal, aproape de orasul Breda. Din neatentie, sau poate din lipsa lui de experienta cu privire la circulatia motocicletelor, a rasturnat motocicleta unei fete. Fata s-a sculat de jos si l-a recunoscut, stiindu-l din vedere. Desi se lovise in cadere, i-a spus unui trecator care vroia sa cheme politia ca nu e nevoie. Dar in ciuda insistentelor ei, acesta a gasit ca era de datoria lui cetateneasca sa telefoneze la politie. Gheorghe, fiind ilegal si fara acte la el, a ramas sa astepte sosirea politiei, pentru ca i se parea ca nu e corect sa fuga de la locul accidentului. Poate ca special nu avea pasaportul la el. Daca l-ar fi aratat, s-ar fi vazut ca si-a depasit termenul de sedere de trei luni. Cind un roman ilegal nu avea actele la el, erau multe sanse sa fie lasat in pace de politistul care-l controla.
Dat fiind ca nu se putea legitima si ca se facuse vinovat de provocarea unui accident, Gheorghe a trebuit sa mearga la politie, unde bineinteles s-a constatat ca locuia in Olanda ilegal. De aceea a fost luat in custodie publica, in jargon juridic, in vederea expulzarii lui in Romania. A petrecut citeva zile intr-o celula a politiei din orasul Bergen op Zoom, iar in dupa amiaza zilei de 26 octombrie 2005 a fost transportat la Centrul de Expulzare de la Schiphol, asa incit sa se afle in vecinatatea aeroportului, de unde in dimineata urmatoare, dupa o detentie de mai putin de 24 de ore, avea sa fie expediat cu un avion la Bucuresti. Opt ore mai tirziu era mort.
In noaptea de 26 spre 27 octombrie 2005, chiar inainte de miezul noptii, a izbucnit un incendiu in celula 11 din blocul de celule K, unde era inchis un cetatean libian in asteptarea expulzarii in tara natala. Libianul, dupa propriile lui spuse, aruncase un muc de tigara, dind foc la asternut. Justitia presupune ca el a provocat incendiul din celula cu premeditare, in semn de protest contra expulzarii lui. Cind s-a pornit alarma in complexul de celule, libianul a fost salvat de paznici, care au lasat usa celulei deschisa, permitind astfel focului sa se propage cu rapiditate. Dupa ce l-au pus in siguranta pe detinutul din celula 11, paznicii au inceput sa deschida usile celorlalte celule ale complexului K, dar din cauza fumului, a temperaturii inalte si a flacarilor din culoar, n-au reusit sa ajunga la ultimele cinci celule. In acele cinci celule au murit zece straini prin sufocare. Intr-o alta celula, ceva mai departe de focarul incendiului, a mai cazut o victima.
Gheorghe Sas era inchis impreuna cu bulgarul Vladislav Petrov in celula numarul 10, chiar alaturi de camaruta unde izbucnise focul. Pentru identificarea lui a fost nevoie sa se recurga la analiza ADN, dat fiind ca el – singurul din cele 11 victime – a fost carbonizat, trupul sau devenind de nerecunoscut. Ramasitele sale pamintesti au fost luate de parintii, sora si de fratele lui, care le-au insotit in calatoria cu avionul spre Bucuresti si apoi spre lungul drum de 600 de kilometri pina la Sieu, in Maramures. Acolo zace acum ingropat, linga biserica de lemn.”
(Jan Willem Bos, “Fiul jelit”, in Orizont, Nr. 2, februarie 2007)