Fecioara inteleapta
Fecioara inteleapta cu candela aprinsa,
Ce treaza-astepti intruna pe Mirele iubit,
Coboara inserarea pe fata zilei stinse,
Si Mirele, fecioara, nici astazi n-a venit.
Pe-albastrul cer senina puzderie de stele,
Stralucitori luceferi rasar in lung si-n lat,
Dar nici in seara asta, o, nu e printre ele,
Luceafarul, fecioara, ce-atat L-ai asteptat.
..
Se-ntinde ca o mreaja a somnului ispita,
Lumina sa ti-o stinga, vegherea sa ti-o ia,
Cu suflet alb si candid, ramai nebiruita,
Caci sfanta priveghere curand se va gata.
Cu candela credintei...,aprinsa...,o, fecioara,
In rau de lacrimi ochii tu spalati-i de somn,
Si-n haina curatiei asteapta-n prag afara,
Dorita asteptare a scumpului tau Domn.
Nu-i nici o luminita in sat la nici o casa,
Ca nicaieri nu-i parca un singur suflet treaz.
Tu singura, fecioara, a cerului Mireasa...
Veghezi prin multe chinuri si lacrimi si necaz.
Vegheaza, mai vegheaza, mai sufera o clipa,
In candela sleita mai toarna undelemn;
Vor trece toate astea, vor trece asa de-n pripa
Cum n-ar fi fost vreodata, cand El va face-un semn.
Dorm toti...o nu-i nimica; tu rabda si vegheaza.
Plangi mult? E grea vegherea? Stiu suflet scump cat plangi;
Dar iata rasaritul, incet se lumineaza,
Si-obrazul plin de lacrimi in slava ti-l rasfrangi.
Rasare fata dulce a Mirelui ce vine,
Si noru-I intr-i clipa pe veci te-o mangaia,
Si ce cununi marete de sori si slava pline,
Ti-o-mbraca acum, El, fata, ce-a plans si-a privegheat.
Amin.
Lun Noi 27, 2006 9:32 am
