Pe stânci albastre,
pescăruși țintesc nemărginirea
și marea strălucind în larg,
le mângâie privirea.
Valurile înspumate
poartă midii către țărm,
în nisip rămâne perla
ce o ne-o disputăm.
De n-ai văzut marea,
te îndemn s-o faci acum
să simți frenezia,
și al brizei parfum.
O paletă de culoare
de albastru-n multe tonuri.
colorează pietre scumpe,
irizându-le-n halouri.
Albastru-i safirul,
topazul este-albastru,
albastru este cerul,
pământu-i tot albastru.
Infinitele nuanțe
din albastru derivate,
colorează orizontul
- apă și cer îmbinate.
Unde albastre
ies din râuri,
din lacuri albastre
sau din cerul înstelat
în oceane reflectat.
Mare, stânci și valuri albe,
un bărbat pe plajă doarme.
El, bătrânul Lup-de-mare,
cu-a lui frumusețe
pe fete le ademenește
ca să îl răsfețe:
„Vino langă mine,
te aștept demult,
îmi vei fi iubită,
hai, dă-mi un sărut!
Strânge-mă în brațe,
te voi mângâia,
îți voi umple viața
cu iubirea mea!”
Și pe creste înspumate
ei plutesc purtați de val...
și își dăruiesc iubirea
în flux estival.
La țărm așteaptă lotca
și luna îi veghează,
dintr-un mănunchi de stele
un far trimite o rază.
Mar Mai 07, 2013 8:56 am