Spre tine-alerg, versuri Constantin Gavrilescu

Spre tine-alerg
de când iarna m-a gonit
cu dor în gând să merg,
în primăvară la iubit.
În drumul meu culeg
un ghiocel bogat,
ca-n părul tău să-l leg
astăzi, pe înserat.
Mi-e vântul aliat,
mă poartă-n adiere,
căci este-adevărat,
nu-i loc de-ntârziere.
Spre tine-alerg
chip dulce îngeresc,
mă lasă să culeg
iubirea-ntr-un întreg.
Mă voi opri o clipă
la tine să privesc,
sub cerul de oglindă
să-ţi spun că te iubesc.
Spre tine-alerg
azi, când iarna a trecut,
cu dor în gând să merg,
să-ţi fur primul sărut.
(Constantin Gavrilescu)