MAGNOLII

Pe strada mea, magnolii albe
sub soare au prins viaţă,
din zori şi pană-n asfinţit
mireasma ne răsfaţă.

Cuprinşi de vrajă, pe-nserat
mai facem o plimbare,
sub albul lor imaculat
îmi furi o sărutare...

Dar iată că a răsărit
"corabia celestă" pe
valuri de nori lunecând
şi stele-i fac orchestră.

Efectul albului sublim
oniric este-n noapte,
simţi puritatea suspinând
şi-a vântului dulci şoapte.

De pe-o alee, la paradă,
înveşmântate-n roz-bombon
magnolii tinere, suave,
ţintesc al primăverii tron.

Mirificul piersic zâmbeşte
îmbujorat de-atâta şagă,
pregnant parfum exală el
şi le dedică un rondel.