Celsius a-nebunit,
unii zic că s-a scrântit,
gradele le-a încurcat
cu minus le-a calculat.
S-albise marea la țărm,
șuiera vifor nebunul,
pe Dunăre pod de gheață
s-o poți sparge doar cu tunul.
Treceam Dunărea în sănii
din Ostrov la Călărași,
caii potcoviți din vreme,
tot trăgeau iavaș-iavaș.
Oștenii trăgeau obuzul,
în zori, chiar de dimineață,
să slujească taica popa,
la copca făcută-n gheață.
Popa cânta boboteaza,
botezul lui Isus Cristos
și arunca crucea-n apa
sfințită cu busuioc…
Tineri s-aruncau în copcă,
și înotau vitejește,
să scoată crucea din apă,
iute, cât ai zice pește.
Toată lumea lua agheasmă,
El primea în dar cadoul,
doream să-nceapă coșia,
și să proclamăm eroul.
Îmbrăcați în mândre straie
și căciula pe-o ureche,
de prin sat veneau călare,
juni frumoși, iubiți de fete.
Început-au cavalcada,
când la trap, când la galop,
doi rămas-au fermi în cursă,
pentru miza pusă-n joc.
În aplauze primit-a,
premiul ce l-a câștigat,
un ștergar, Agheasma Mare,
calul, un chimir ornamentat.
Se-ncinsese chiar o horă,
când o fată a dispărut…
o săltase-n șa iubitul
făcându-se nevăzut.