Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca și ea - imaculată...
Dup-o noapte înstelată,
se trezește-nfiorată,
și-și deschide lent
corola-n ametiste irizată.
Sub cupola de topaz,
Soarele ochii-și mijește
și privește spre Pământul
ce la viață se trezește.
De pe-un ram înmiresmat
un colibri-n jur privește,
zărește, scăldată-n soare,
orhideea, etalând mărgăritare.
El începe s-o curteze,
roua-i soarbe c-un sărut,
savurând apoi nectarul
dulce, fin, necunoscut.
Orhideea-ndrăgostită
îl răsfață iubitoare,
cu miresme îl îmbie
și-l cuprinde-ntre petale.
Soarele-i scaldă în raze
aurii, strălucitoare,
poleindu-le-n carate
dragostea nemuritoare.
Lun Dec 31, 2012 1:05 am