Urși, mistreți și alte animale
trăiesc din ce în ce mai greu,
fiindcă nu au de mâncare
și nici un leu în portmoneu.
În Răcădău, pe înserat,
coboară urșii ca să vadă
cât suntem noi de omenoși
cu puii lor, în timp de iarnă.
Pădurea-i goală și pustie,
doar vântul trece hoinărind,
și de mâncare nicăieri
ursoaica nu a mai găsit.
Micuții nu mai sug demult,
ursoaica lapte n-are,
și caută cu disperare,
mici resturi de mâncare.
Sunt hămesiți, n-au hibernat
și nimeni nu gândește
să le ofere ajutor
când puii vor mai crește.
Ei se hrănesc cu rădăcini
și resturi din gunoaie
și uneori, în miezul nopții,
dau iama în saivane.
O oaie, uneori o capră,
un porc sau un vițel
servesc urșilor drept hrană,
întremându-i puțintel.
Mă-ntreb: de ce mai marii
zilei la ei nu se gândesc
și-i fac vedete negative
când se răzvrătesc?
Că vânătoarea nesăbuită
și defrișarea de păduri
constrâng bietele animale
ca să cerșească firimituri.
Dum Dec 16, 2012 8:56 pm