CIŞMEAUA

Dintr-un deal semeţ de-argilă
vine apă de izvor
şi se scurge printr-o curnă
în uluce – susurând uşor.

Apa limpede şi rece,
parcă-i gheaţă-n miez de vară,
se prelinge ca un şarpe în
dereaua seculară.

Satu-ntreg alimentează
tot ce-i viu e adăpat
şi plimbă gâşte şi raţe
- un canal adevărat.

Ale satului fântâni
cu ciuturile înverzite
stau în cumpănă aşteptând
să fie golite.

Apa lor este sălcie
şi pe nimeni nu îmbie;
doar pe seară gospodina
îşi udă cu ea grădina.

Iarna îşi cerne zăpada
peste satul liniştit
împodobind şi cişmeaua
cu cristale de argint.

Mai sunt câteva cişmele
dar ceva mai mititele...