ÎNTÂMPLARE

Nu-i nimic întâmplător cât trăim sub Soare,
întâlnirea noastă însă a fost o întâmplare.
Ne-am văzut şi ne-am plăcut în aceeaşi clipă,
a fost soarta, primăvara, ora potrivită...

Şi iubirea vieţii noastre - tot ne-a dăruit,
n-am fost un cuplu oarecare, ci unul reuşit.
Mi-am dorit în astă viaţă să îţi fiu iubită,
aşa a vrut ursitoarea, să fiu fericită.

Parcurgând al vieţii drum, ne-am trăit iubirea,
pereche complementară împlinind menirea.
Şi ne-am dăruit ceva, mai presus de toate,
fiica noastră, vis transpus în realitate.

Şi a vrut El - Creatorul, să fie frumoasă,
sa-l aibă pe vino-ncoace şi minte aleasă.
Amândoi am adorat-o de când era mică,
au iubit-o şi bunicii, toţi am îndrăgit-o.

Într-o zi de primăvară tu ne-ai părăsit...
a fost alegerea ta, ce mult ne-ai iubit!
Şi din acelaşi motiv – vorbind despre tine,
regăsim în amintiri zilele senine.

Viaţa merge înainte, cum ne este dată,
uneori mi-e dor de tine, nu uit niciodată.
Poate într-o bună zi, cine ştie în care,
ne vom întâlni, din nou, tot din întâmplare.