ARAR

Sunt ofilită şi mă doare,
am fost cândva încântătoare.
Prietenii curte-mi făceau
şi unii-n taină mă iubeau.

Eram cochetă, răsfăţată,
râvnită, mândră, rafinată.
Sincer, pledez nevinovată!
pe-atunci eram imaculată...

Arar, în nopţile cu lună,
doresc să fim iar împreună.
Aştept, dar totu-i în zadar
Tu ai plecat şi n-ai habar.

Acum, trecutu-ndepărtat
îmi pare un vis estompat.
Să te urmez n-aş fi putut,
aveam o fiică de crescut.

Să joci la loterie-nvaţă
când nimeni nu te mai răsfaţă.
Deci, fă hazardul, circumstanţa,
să-ncline uşurel balanţa.

M-am resemnat, însă e greu,
o ştie doar sufletul meu.
De aceea, voi - amicii mei,
să nu rămâneţi singurei.

Copiii-şi trăiesc viaţa lor,
daţi frâu liber viselor!